Archive for the ‘1941’ Category

”Bombe pentru bolșevici!” (de tipul Panzerbombe Cylindrich – PC 1400 ”Fritz” pe un aerodrom din Moldova). Moldova – August 1941

08/09/2015

aerodrom Moldova - august 1941

Stenograma întocmită de Paul Otto Schmidt, la 10.VIII.1941, pe marginea întrevederii Adolf Hitler – Ion Antonescu, Berdicev (Ucraina), 6 august 1941

08/08/2015

Berdicev 6 august 1941 Stenograma

Führerul a înmânat, personal, Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, în prezenţa feldmareşalilor Keitel şi von Rundstedt, a Generalului Jodl şi a colaboratorilor lor. Antonescu a fost însoţit de şeful său de Stat Major (Generalul Alexandru Ioaniţiu) şi un aghiotant.

Înainte de înmânarea decoraţiei, Führerul a declarat că, în urmă cu un an, când a decis să acorde României garanţii de inviolabilitate a frontierelor, a fost conştient că această măsură, ca şi celelalte care au urmat mai târziu, va determina Rusia, mai devreme sau mai târziu, să devină inamicul implacabil al Germaniei. În cursul ulterior al evenimentelor, Rusia a făcut, apoi, tot mai multe încercări de şantaj, aşa că el (Führerul) a trebuit să se hotărască pentru a acţiona rapid, ca să o ia înaintea inamicului, care, aşa cum ştim acum, era incredibil de bine înarmat. În legătură cu asta, el (Führerul) a întrebat România ce atitudine ar dori să adopte. Faptul că această ţară luptă astăzi de partea Germaniei, după ce a depăşit criza internă, într-o perioadă scurtă, se datorează exclusiv Generalului Antonescu, al cărui curaj, hotărâre, devotament şi voinţă de a munci au reprezentat valori ce nu pot fi măsurate cu exactitate, dar care au avut o extraordinară influenţă în desfăşurarea evenimentelor. Încă de la început Antonescu a avut încrederea personală a Führerului.

De când armele au început să vorbească, Generalul a arătat curaj şi calităţi de conducător. Fără ezitare, el s-a plasat imediat de partea Germaniei şi în scurta perioadă de când conduce România a realiza lucruri extraordinare. În aceste condiţii, este o plăcere şi o mare satisfacţie pentru Führer să ştie că unităţi germane sunt, de asemenea,
sub comanda Generalului Antonescu (Referire la Grupul Antonescu, Armatele 3 şi 4 Române, Armata 11 Germană).

Eliberarea Basarabiei reprezintă primul succes pentru Antonescu şi el (Führerul) vrea să folosească această ocazie pentru a conferi Generalului Antonescu decoraţia prin care naţiunea germană răsplăteşte curajul, eroismul şi calităţile de conducere ale oamenilor ei.

Generalul Antonescu a mulţumit în modul cel mai sincer pentru atitudinea înţelegătoare pe care Führerul a arătat-o întotdeauna faţă de el. Acceptă cu bucurie decoraţia în numele Armatei Române şi al poporului român. În felul acesta, el repetă asigurarea pe care i-a dat-o deja Führerului la prima întâlnire cu el, şi anume că Germania poate conta fără rezerve pe poporul român, pentru că, la urma urmelor, nu Generalul Antonescu singur a mers cu Germania; în spatele lui s-a aflat întregul popor. Germania poate avea încredere şi în viitor în viteaza şi onesta naţiune română. România se
simte onorată că poate lupta împotriva duşmanului comun alături de Germania şi, astfel, să-şi contribuie la apărarea civilizaţiei.
Apoi, Führerul a conferit Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, precum şi Crucea de Fier, clasa I şi a II-a.

Într-o scurtă convorbire, în prezenţa Feldmareşalului Keitel şi a colonelului Schmundt, care a urmat conferirii decoraţiei, Führerul a declarat că clarificarea rapidă a relaţiilor cu Rusia a fost foarte importantă. La începutul lui iunie el a avut convingerea că orice alt efort pentru a ajunge la o astfel de clarificare era tratat de ruşi într-o manieră de
tergiversare, astfel încât conflictul inevitabil putea numai să fie amânat pentru cel mult una sau două luni. În felul acesta, el s-ar fi declanşat într-o perioadă nefavorabilă pentru Germania, întrucât după mijlocul lunii august şi începutul lunii septembrie era dificil, din cauza vremii, să se înceapă o operaţiune militară împotriva Rusiei (Chiar şi aşa, faţă de programarea iniţială a Operaţiunii „Barbarossa”, cel mai târziu la data de 1 mai 1941, atacul contra URSS a fost amânat din cauza conflictului din Balcani, astfel că, ulterior, săptămânile pierdute au fost luate în calcul pentru a se explica eşecul din faţa Moscovei (decembrie 1941) şi – probabil – al întregii campanii din Est !).

După lungi deliberări şi după o examinare profundă a propriei sale conştiinţe, el (Führerul) a ajuns la convingerea că lupta era iminentă. El mulţumeşte României pentru că şi-a dat seama imediat care este situaţia în ceea ce o priveşte şi nu a făcut nici un fel de dificultăţi.

Problemele care trebuie să fie rezolvate sunt aceleaşi ca la începutul campaniei, adică mai întâi distrugerea forţei vii a inamicului şi, apoi, distrugerea sau capturarea centrelor industriale puternice şi a bazelor de materii prime ale Rusiei. În ceea ce priveşte prima chestiune, adică distrugerea forţei vii a duşmanului, ruşii înşişi au răspuns în maniera în care Führerul sperase întotdeauna, aproape sigur, fără însă a avea o certitudine.

Ei au acceptat lupta în apropierea frontierei. Ţinând seama de concentrarea extraordinară a forţelor lor, probabil că nu le-a mai rămas nimic altceva de făcut, întrucât o retragere a unor mase puternic concentrate nu mai era posibilă. În felul acesta, cea mai mare parte a armatei a suferit o înfrângere zdrobitoare, fiind făcută fie prizonieră, fie alungată. Numai resturi ale acestora au reuşit să stabilească un nou front. Acestea însă sunt datorate forţei de calitate mai slabă.

Rezultatele înaintării germane pot fi apreciate după numărul prizonierilor şi mărimea prăzii: 900 000 prizonieri, 10 000 avioane, 13 000 tancuri, 10 400 tunuri şi au fost capturate cantităţi considerabile de alte materiale. Întrucât, conform experienţei războiului mondial, sunt cel puţin doi răniţi la un prizonier, şi ruşii au luptat de data asta cu un fanatism deosebit, s-ar putea presupune că au fost scoşi din luptă 3 până la 4 milioane de soldaţi ruşi. Că ruşii au suferit pierderi grele este indicat şi de faptul că au fost combinate unele unităţi. În ceea ce priveşte al doilea obiectiv, anume ocuparea sau distrugerea centrelor industriale sau a bazelor de materii prime, el (Führerul) speră ca luna
viitoare să fie posibilă ocuparea Leningradului, cu centrul său industrial, regiunile mineraliere din sudul Ucrainei, zona industrială din jurul Harkovului şi zona industrială a Moscovei.

El speră să atingă aceste obiective înainte de începerea vremii nefavorabile.
Führerul a apreciat că următorul obiectiv major este atacarea Leningradului, care poate să înceapă peste două zile, îndreptarea unor „bucle” care mai persistă încă pe linia frontului şi distrugerea unităţilor care sunt încercuite în „pungi”. În continuare, trebuie să se înainteze în sud spre zonele mineraliere şi, în final, ca ultimă operaţiune, trebuie luată Moscova.

Chiar dacă s-ar fi obţinut rezultate mai mari decât cel care au fost obţinute acum, n-ar fi fost totuşi posibilă o înaintare mai rapidă, din cauză că nu s-ar fi putut asigura aprovizionarea. În aceste condiţii, a fost un succes pentru Germania că, practic, ea a putut să repună în funcţiune întreaga reţea de căi ferate în teritoriul ocupat, în parte cu material rulant rusesc, dar şi cu material rulant german, după schimbarea ecartamentului. În toate condiţiile însă aprovizionarea trebuie asigurată înainte de începerea următoarei înaintări, dacă nu se doreşte repetarea aceleiaşi erori pe care a făcut-o o altă binecunoscută personalitate (Napoleon în 1812 !) în timpul acţiunilor împotriva Rusiei.
În continuare, Führerul a discutat cu Antonescu unele probleme strategice, precum modul de acţiune în Ucraina, în special cu privire la posibilitatea de a împinge forţele ruseşti din sudul Ucrainei într-o „pungă”, încercuită de câteva divizii de tancuri.

Antonescu a confirmat această posibilitate şi a explicat, cu ajutorul hărţii, planurile pe care le are în ceea ce priveşte Grupul de Armate aflat sub comanda sa. El a menţionat, în acest sens, că în zona în care acţionează el a lichidat toate punctele de rezistenţă în două săptămâni; şi a insistat, în mod repetat, că, după lichidarea diverselor „pungi”, acolo se află concentrate prea multe trupe, astfel că poate exista pericolul unor dificultăţi în aprovizionare. El a sugerat ca în primul rând diviziile italiene, care au fost aduse acum, să fie deplasate mai departe spre nord, ca să poată fi astfel prevenită aglomerarea de trupe.
Führerul a răspuns că au fost deja date ordinele necesare pentru deplasarea italienilor şi pentru direcţionarea generală a trupelor spre nord.

Antonescu a declarat, în continuare, că vrea să ocupe în sud nu numai Odessa, ci şi Sevastopolul şi Crimeea, ca să cuprindă astfel şi bazele aeriene ale ruşilor de pe care aviaţia acestora, cu noile lor bombardiere ce au o viteză de 500 km, bombardează Constanţa.
Cu ajutorul hărţii, Antonescu a prezentat mai departe planurile sale privind înaintarea în Ucraina spre est şi sud a trupelor pe care le comandă, fără să prevadă totuşi date precise în legătură cu aceasta. El a indicat numai prin gesturi cu mâna direcţia generală de înaintare pe care o avea în vedere.
După încheierea discuţiei, Führerul a avut o întâlnire cu Feldmareşalul von Rundtsedt, în timp ce Antonescu era informat, într-o încăpere alăturată, despre intenţiile germane privind Kievul etc., de către colaboratori importanţi ai Feldmareşalului von Rundtsedt.

(DGFP, Series D, vol. XIII, London, HMSO, 1964,
doc. nr. 188, p. 296-299;
Andreas Hillgruber, Les entretiens secrets,
doc. nr. 85, p. 622-626;
Ion Calafeteanu, Români la Hitler,
doc. nr. 13, p. 93-96).

Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Maresalului Antonescu, Vol.I 4.IX1940-31.XII.1941

Secția a 3-a Operații. Dare de seama asupra intervenției trupelor române pe timpul debarcărilor inamice la Feodosia, Kerci si Eupatoria în iarna 1941/1942

19/01/2015

Feodosia Kerci - iarna 1941-42

I. Situația trupelor române în Crimeea, în preajma debarcărilor de la Kerci, Feodosia și Eupatoria.

Comandamentul sovietic, vazând situatia grea a frontului Sevastopol, care era amenintat sa cada, cu toate întaririle trimise si cu tot sistemul de fortificatii din jurul lui, încearca sa slabeasca presiunea germano-româna printr-o serie de debarcari, fara mare importanta, pe coasta occidentala a Crimeei, înca din faza preparativelor atacului; toate aceste încercari au fost respinse cu succes si nu se atribuie inamicului posibilitatea de debarcare în stil mare.

Situatia fortelor germano-române în ajunul debarcarilor era: la Sevastopol – corpurile 54 si 30 armata, Detasamentul ,,Korne” si Brigada 1 Munte; în peninsula Kerci, nu se gasea decât comandamentul Corpului 42 german cu Divizia 46, care avea grosul pe litoralul de est al peninsulei si slabe elemente de supraveghere pe ambele coaste spre vest, pâna la gâtul peninsulei; Brigada 8 Cavalerie dispersata pe comunicatii de la Simferopol pâna la Karasubazar si Uskut, având caii la Novo Tarâtino; Brigada 4 Munte, în zona Simferopol – Alusta, cu unitatile dispersate.

Vremea devenise mizerabila. Comunicatiile – poleite de o ninsoare înghetata.
În aceasta situatie, inamicul debarca la 25/26 decembrie 1941 forte importante în partea de nord-est a peninsulei Kerci; operatiile de debarcare continua în cursul zilelor de 26, 27 si 28 decembrie.
Divizia 46 germana si-a angajat toate rezervele de care dispunea, fara a reusi sa lichideze decât în parte unele capete de pod, de la sud de Kerci.

II. Interventia trupelor române. ( Brigada 8 Cavalerie si Brigada 4 Munte )

1. Deplasarea trupelor române spre peninsula Kerci.
Fata de situatia critica aratata, comandamentul Armatei a 11-a germana ia urmatoarele masuri, în cursul zilei de 26 decembrie: la ora 15,45, da ordin ca Brigada 8 Cavalerie sa înceapa miscarea imediat, astfel ca în ziua de 27 decembrie sa se gaseasca cu elementele înaintate la Vladislavovka. Regimentul 3 Calarasi Moto va fi deplasat la Feodosia prin grija Corpului 42 Armata; Detasamentul ,,Korne”, aflat pe litoralul de nord de Sevastopol a fost pus în miscare de catre Armata a 11-a germana, la amiaza zilei de 26 decembrie, astfel ca în ziua de 27 decembrie, sa se gaseasca în zona Keneges; la ora 24 da ordin ca si Brigada 4 Munte sa se puna imediat în miscare, astfel ca sa ajunga în seara zilei de 28 decembrie, în zona Koktebel – Starâi Krâm – Sudak, lasând doua batalioane pentru asigurarea circulatiei pe soseaua Simferopol – Alusta.

Deplasarea trupelor române spre locul de interventie s-a executat în conditii foarte grele din cauza timpului extrem de nefavorabil, astfel: – Brigada 8 Cavalerie începe deplasarea pe fractiuni ( fiind dispersata cum s-a aratat mai înainte ) la 26 decembrie, ora 16; parcurge pâna la 27 decembrie, ora 16 o distanta de 100 km, ajungând cu capul la Koiasan; iar la 28, dimineata, ajunge în zona est Keneges, deci în mai putin de 48 de ore a parcurs în total 140 km.
– Detasamentul ,,Korne”, s-a pus în miscare în ziua de 26 decembrie, catre ora 14 si a ajuns în ziua de 28 decembrie, ora 14 în regiunea Leninskoie, parcurgând în acest timp 200 km;
– Brigada 4 Munte, a început deplasarea pe doua itinerarii, la 27 decembrie, ora 6, ajungând pâna în seara zilei de 28 decembrie, în zona Salâ – Sudak – Koktebel, parcurgând peste 100 km în 48 de ore.
Din acest moment situatia se agraveaza mai mult, deoarece inamicul începe debarcari si la Feodosia. Operatiile de debarcare încep la 28/29 decembrie ora 2,30, în urma unei puternice pregatiri de artilerie de pe vase. Dupa lupte înversunate care au durat toata ziua de 29 decembrie în oras, unde se gaseau numai elemente de servicii ale Corpului 42 si 1 – 2 baterii artilerie, inamicul cucereste, spre seara, în întregime, Feodosia. Situatia este cu atât mai grava, cu cât Corpul 42 Armata ( o divizie ) era angajat cu toate fortele în peninsula Kerci, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne”, erau de asemenea angajate pâna catre jumatatea peninsulei ( Leninskoie – Keneges ), Brigada 4 Munte se gasea la o etapa de mars de Feodosia ( 20 – 22 km ).

2. Atacul de la Feodosia ( 30 decembrie ).
La 29 decembrie, Armata a 11-a germana da urmatorul ordin: Corpul de Munte cu Brigada 4 Munte, Regimentul 3 Calarasi Purtat, 1 divizion vânatori care german, o baterie grea germana, sa atace si sa distruga inamicul debarcat la Feodosia, împreuna cu Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” care va ataca de la nord spre sud; în acest scop, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” au fost aduse înapoi, în regiunea Vladislavovka.
Atacul trebuia sa se produca la 30 decembrie dimineata, simultan de ambele mari unitati, dar nu s-a putut executa, deoarece inamicul a anticipat si a atacat în dimineata aceleiasi zile, cu 2 – 3 batalioane si care de lupta, la stânga Brigazii 4 Munte si dreapta Brigazii 8 Cavalerie, unde a dat de câteva fractiuni de servicii germane si un escadron din Regimentul 3 Calarasi Purtat, pe care le-a aruncat repede spre vest. Brigada 4 Munte, care începuse înaintarea spre Feodosia, a fost surprinsa si depasita de inamic pe la nord. Sub amenintarea manevrei inamice a fost silita sa se retraga spre vest, pâna la Karagos – Azimovka.

Trebuie mentionat ca trupele Brigazii 4 Munte, în urma a trei zile de mars, erau sleite de puteri, trebuind sa stea în ajunul atacului în ger de –20° C cu un echipament sumar de iarna; iar în dimineata de 30 decembrie s-a abatut asupra regiunii un viscol puternic si un ger de –30° C care a avut drept consecinte degerarea mortala a 180 oameni si înghetarea completa a uleiului armamentului automat.
Presiunea inamicului fiind continua, Corpul de Munte ordona ca Brigada 4 Munte sa se instaleze defensiv pe linia Starâi Krâm – viile de la cota 212, 5. De la stânga Brigazii 4 Munte si pâna la coasta Sivas era un gol de 30 km pe care Brigada 8 Cavalerie a reusit sa-l acopere pâna la regruparea Diviziei 46 germana, când
frontul s-a închegat pe linia generala: vest Koktebel – Azimovka – Kiet.

3. Operatiile de la 31 decembrie 1941 pâna la 15 ianuarie 1942.
În cursul zilei de 31 decembrie inamicul cauta sa taie iesirea din peninsula a trupelor germane, actionând pe directiile Daln Kamâsi si Vladislavovka, dar s-a lovit de rezistenta înversunata a Regimentului 2 Calarasi, care n-a cedat nici un pas. Aceasta rezistenta a permis Diviziei 46 germana, care era urmarita din spate, sa ajunga în zona Vladislavovka, unde ia legatura cu trupele române si se poate considera salvata.
Regimentul 2 Calarasi, ramas izolat în zona Kamâsi, se decroseaza în timpul noptii de 31 decembrie – 1 ianuarie si, strecurându-se printre elementele inamice pe întuneric si pe un viscol puternic, ajunge pâna dimineata în sectorul Brigazii 8 Cavalerie.
În cursul zilei, pe frontul Brigazii 4 Munte a fost respins un atac inamic în regiunea est Starâi Krâm.
Fortele inamice debarcate pâna la 31 decembrie erau: la Kerci, Armata 51 rusa ( 4 divizii ); la Feodosia, Armata 44 rusa ( 3 divizii ).
Armata a 11-a hotaraste sa atace pentru a reduce capul de pod de la Feodosia si a asigura stapânirea Crimeii. În acest scop, aduce spre Feodosia diviziile 170 si 132 germane de la Sevastopol si Divizia 18 Infanterie, aflata la vest de Nipru.
În timp ce comandamentul german îsi concentrase atentia spre Feodosia, în noaptea de 4/5 ianuarie 1942, alte forte inamice debarca la Eupatoria. Aici intervine Gruparea tactica ,,Müller”, în compunerea careia se aflau 2 baterii din Regimentul 53 Artilerie român si ulterior 2 baterii artilerie grea române. Pâna la 7 ianuarie, inamicul debarcat aici a fost complet nimicit.
În sfârsit, inamicul mai încearca o debarcare la Sudak, la 12/13 ianuarie care a fost respinsa de Brigada 4 Munte.
Dupa lichidarea debarcarii de la Eupatoria, perioada de criza nu era înca terminata. În timp ce inamicul întarea continuu, prin transporturi masive, trupele debarcate în peninsula Kerci si Feodosia*, noi debarcari erau asteptate la Ak. Mecet, Baikal, Perekop si Ciongar.
Totusi situatia se amelioreaza din zi în zi deoarece la Feodosia se formase un front la adapostul caruia soseau mereu întariri, Divizia 18 patrunsese cu grosul în Crimeea si se dirija catre peninsula Kerci, Divizia 10 trecuse Niprul si ajunsese cu capul în apropiere de istmul Perekop.
———
* Pâna la 14 ianuarie debarcasera în peninsula Kerci 7 – 8 divizii infanterie si o brigada
care lupta.
** Divizia 18 Infanterie a putut lua parte la aceasta batalie numai datorita eforturilor depuse de trupe, care au parcurs pe jos distanta de la Nipru pâna la front ( aproximativ 300 km în 12 zile ) plus distantele parcurse anterior de catre unitati, de la punctele de dislocare din teritoriul de ocupatie de la nord de Nipru, pâna la punctul de trecere Berislav, ceea ce înseamna înca circa 150 km pentru majoritatea unitatilor.
———
Prin sosirea acestor unitati, perioada de criza se putea considera trecuta iar comandamentul a putut începe în liniste pregatirea ofensivei pentru recucerirea Feodosiei, deoarece avea spatele asigurat si forte suficiente în tot lungul coastei, pentru a face fata oricarei surprize.
Între 8 – 14 ianuarie, Armata a 11-a îsi regrupeaza fortele si pregateste ofensiva contra inamicului debarcat la Feodosia.

4. Recucerirea Feodosiei.
Între 15 – 21 ianuarie, are loc contraofensiva care a avut drept rezultat recucerirea Feodosiei si respingerea inamicului pâna la gâtul peninsulei, unde frontul s-a stabilit cu începere de la 21 ianuarie, pe linia: Tulumceak – Mihailovka – Daln Kamâsi.
La acest atac au luat parte 3½ divizii germane si urmatoarele mari unitati române: Divizia 18 Infanterie, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne”, în partea de nord a frontului, deci valoarea a 3½ divizii române. Brigada 4 Munte, aflata la dreapta Diviziei 170 germana, porneste la atac la 15 ianuarie în zorii zilei. Pâna la ora 8,15, înainteaza pâna pe linia Sarykaia – cota 236.
Un contraatac inamic dat asupra dreptei Diviziei 170 face ca aceasta sa se replieze. Brigada 4 Munte ataca cu un detasament în flanc si în spate trupele inamice din fata Diviziei 170 si le pune în deruta. Datorita acestei actiuni, Divizia 170 a putut relua înaintarea.
Ulterior, Brigada 4 Munte a întors succesiv toate rezistentele inamice de la dreapta Diviziei 170, usurându-i progresia.
Divizia 18 Infanterie** Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” au atins obiectivul fixat din prima zi.
La 21 ianuarie, situatia din Crimeea era consolidata.
Trupele inamice debarcate în zona Feodosia si peninsula Kerci au fost respinse spre est cu pierderi mari, iar frontul a fost stabilit în ,,gâtul” Crimeii, unde este distanta cea mai scurta si unde a ramas pâna la începerea ofensivei din mai 1942. Coasta de sud a Crimeii era solid asigurata prin Brigada 4 Munte. Coasta de nord vest a Crimeii era asigurata de Divizia 10 Infanterie*. Istmurile erau aparate prin Comandamentul Istmurilor care avea sub ordine un batalion din Regimentul 90 Infanterie si 2 escadroane din Brigada 6 Cavalerie.

5. Debarcarea inamica de la Sudak.
În momentul în care începea atacul asupra Feodosiei, inamicul debarca la Sudak, în noaptea de 15/16 ianuarie, forte puternice ( 7 – 8 batalioane ), care au început înaintarea spre nord-est. Prin aceasta operatiune inamicul a urmarit probabil sa întoarca frontul fortelor germano-române si sa se uneasca cu fortele din zona Feodosia.
Totodata, grupurile de partizani colaborau cu trupele inamice, actionând intens în spatele trupelor noastre.
În acest moment, se afla la Sudak o singura companie din Brigada 4 Munte.
Pentru a lichida aceste forte inamice care amenintau spatele trupelor noastre, s-a creat Detasamentul ,,Colonel Rukser” care a primit succesiv urmatoarele forte: 3 batalioane germane, batalioanele 13 si 14 vânatori munte, o companie din Batalionul 18 Vânatori Munte, o companie din Batalionul 14 Vânatori Munte si Divizionul 3 din Regimentul 4 Artilerie, toate din Brigada 4 Munte. În primele zile au fost si Batalionul 4 Pionieri din Brigada 4 Munte si 2 escadroane din Brigada 8 Cavalerie. Deci majoritatea fortelor din aceasta zona au fost românesti.
———
* Divizia 10, dupa ce a patruns în peninsula Crimeea, a primit ordin sa se îndrepte spre coasta de nord vest a acelei peninsule, pentru a asigura paza coastei între Eupatoria si Perekop.
———
Dupa lupte grele duse pe un ger naprasnic, viscol si într-un teren muntos, care au tinut pâna la 28 ianuarie, situatia este restabilita si în aceasta parte. Sudakul a fost recucerit, iar inamicul debarcat a fost distrus sau capturat, astfel: 800 prizonieri, 770 morti lasati pe teren, 12 tunuri, numeroase arme si munitii.
La succesul final din ziua de 28 ianuarie a contribuit în mare parte compania ,,Capitan Gertner” ( Batalionul 18 Vânatori Munte ) care, printr-o actiune îndrazneata, ataca în spate inamicul si îi taie retragerea spre mare, cucerind Sudakul.
Pentru prima data, la 5 noiembrie 1941, Sudakul este cucerit de unitatile române, iar la 28 ianuarie 1942, tot de catre trupe române este recucerit.
Sacrificiile Brigazii 4 Munte în luptele de la Feodosia si Sudak care au durat 13 zile sunt: 36 ofiteri – morti si raniti, 21 subofiteri – morti si raniti, 837 trupa – morti si raniti.

Concluzii generale
La prima ofensiva a Armatei a 11-a germana din istmul peninsulei Kerci si recucerirea Feodosiei, trupele române au participat în proportie egala cu acelea germane (3½ divizii germane si valoarea a 3½ divizii române).
Perioada de cea mai mare criza, debarcarea de la Feodosia, când situatia din Crimeea putea fi compromisa total, este salvata de prezenta în timp, la vest de Feodosia, a Brigazii 4 Munte.
Aceasta mare unitate româna, strabate în 48 de ore peste 100 km si este cea dintâi la portile Feodosiei, unde nu se mai aflau alte forte pentru a opri înaintarea inamicului, care cucerise orasul si înainta spre vest si spre nord. Interventia în timp util s-a facut numai datorita eforturilor depuse neîntrerupt timp de trei zile de marsuri fortate în conditii atmosferice exceptional de aspre.

Comandamentul german a pus toata nadejdea în rezistenta trupelor române.
Astfel, la 3l decembrie s-a prezentat la Postul de Comanda al Corpului de Munte, maiorul de stat major Stumpel, seful Biroului Operatii de la Corpul 42 Armata care a marturisit: ,,Toata situatia Armatei a 11-a depinde de puterea de rezistenta a Corpului de Munte. Rog pe domnul comandant al Corpului de Munte, sa faca tot posibilul si sa tina pozitia”.
Trupele române si-au îndeplinit cu succes aceasta grea misiune, rezistând în conditii neînchipuit de grele ( ger, viscol, teren înghetat, încât nu se puteau executa lucrari, iar armamentul automat nu mai functiona, având uleiul înghetat ).
Dupa aceasta oprire a inamicului, marile unitati române au trecut la ofensiva, al carei rezultat a fost salvarea Crimeii.

A.M.R., fond M. St. M., Sectia a 3-a Operatii, dosar 2078, filele 30 – 39.

ARHIVELE MILITARE ROMÂNE
CENTRUL DE CERCETARE SI PASTRARE
A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE

Coordonatori:
Valeriu Florin Dobrinescu
Ion Patroiu
Gheorghe Nicolescu

Autori:
Botoghina Iulian
Ciuhan Vasile
Manea Vasilica
Matei Lenuta
Nicolescu Lenuta
Stoianovici Constandina

RELATII MILITARE ROMÂNO – GERMANE
1939 – 1944 – documente –

Editura EUROPA NOVA – Bucuresti – 2000 p.175-179

Mitralieră AA cvadruplă Maxim model 1931 (M4) de captură. URSS – vara/toamna lui 1941

16/01/2015

Mitralieră de captură. URSS - varatoamna lui 1941

Gen. Ion Antonescu rostește un discurs cu ocazia plecării lui Wilhelm Fabricius (ministrul Germaniei la Bucureşti, 29 aprilie 1936 – 30 ianuarie 1941). De la stânga: dna Elvira Sima, Horia Sima (vicepreședintele Consiliului de Miniștri), dna Fabricius, gen. Ion Antonescu, dna Tsutsui (soția ministrului Japoniei la București, Kiyoshi Tsutsui). București – 10 Ianuarie 1941

10/01/2015

Ion Antonescu. Bucuresti - 10 ianuarie 1941

„MS Regele Mihai I decorând drapelul Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul” cu ordinul „Mihai Viteazul” cl. III”. București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

08/11/2014

9150

„Populația Odessei îmbrățișează crucea eliberatoare.” – Octombrie 1941

19/10/2014

Odessa - Octombrie 1941

La o zi după cucerirea Odessei, portul. – 17 Octombrie 1941

17/10/2014

Odessa - 17 octombrie 1941

Armarea unui hidroavion CANT Z.501 Gabbiano din Escadrila 101 Hidro-patrulare (Comandamentul Aero Dobrogea, Flotila de Hidroaviaţie Mamaia). Siutghiol – Iulie 1941

30/07/2014

Mamaia, Siutghiol - Iulie 1941

Vânători de munte în marș, în centrul imaginii, camuflat cu ramuri, un tun antitanc Schneider cal. 47mm md.1936 tractat de o șeniletă Malaxa tip UE. Transnistria – Iulie 1941

29/07/2014

Transnistria - Iulie 1941

Pod peste Nistru, posibil în zona Moghilău, în imagine trupe de cavalerie cu uniforme de vară, fixată la șa se observă sabia de cavalerie trupă model 1916 (1882). – Iulie 1941

28/07/2014

Nistru, Moghilău - Iulie 1941

Coloană blindată în capitala Basarabiei, tancuri R-2 (Skoda S-II-a) și motociclete Zündapp KS 600 cu ataș, motocicliștii poartă bereta neagră a trupelor de tancuri, vestoane de vară și brasardă galbenă de recunoaștere. Chișinău – Iulie 1941

27/07/2014

Basarabia, Chișinău - Iulie 1941

La Nistru, de notat căștile camuflate cu un strat de noroi, în prim plan tunul antitanc Bofors, cal. 37 mm, model 1936. – iulie 1941

26/07/2014

Nistru - Iulie 1941

O masă festivă în cinstea eliberării Basarabiei. – Iulie 1941 *** Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.

25/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (3)

În urmărirea inamicului, majoritatea ostașilor poartă uniforme de vară, din doc, se observă căștile model 1939 care mai poartă cifrul fostului rege Carol II iar în dreapta țeava unei puști-mitralieră Z.B. model 1926/1930. Basarabia – Iulie 1941

24/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (2)

În așteptarea ordinului de atac. Basarabia – Iulie 1941

23/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (1)

Basarabeni oferă pâine și sare trupelor eliberatoare, în centru un sergent major din Plutonul de Propagandă, se observă emblema PP deasupra buzunarului stâng. Basarabia – Iulie 1941

23/07/2014

Basarabia - Iulie 1941

Ostaşi români întâmpinați cu pâine şi sare într-un sat Bucovinean, de notat ostașul român dotat cu cască de oțel germană model 1935 iar în spatele lui un ostaș cu ecusonul PP (Plutonul de Propagandă). Bucovina – Iulie 1941

22/07/2014

Bucovina - Iulie 1941

Chișinău (în colțul din dreapta jos, un soldat motociclist român – se observă brasarda galbenă de recunoaștere) – Iulie 1941

16/07/2014

Chișinău - Iulie 1941-001

Chișinău – Iulie 1941

Chișinău - Iulie 1941-002

Chișinău – Iulie 1941

Chișinău - Iulie 1941 -003

Cernăuți – Iulie 1941

16/07/2014

Cernăuți - Iulie 1941

Mareșalul Ion Antonescu pe front, în centru col. adj. Mircea Elefterescu, Șeful Cabinetului Militar al Conducătorului. Basarabia – Iulie 1941

16/07/2014

Mareșalul Ion Antonescu. Basarabia - Iulie 1941

Soldat român, servant al unei mitraliere ”Z.B.53, cal.7,92mm, md.1937” (aici folosită ca mitralieră antiaeriană). Basarabia – (4,5?) Iulie 1941

10/07/2014

Soldat român. Basarabia – (4,5) Iulie 1941

(fotografie colorată de subsemnatul)

© https://honoretpatria.wordpress.com/

Cadrul nr. 8614 Gardian public, uniformă model 1930 (după accesoriile de culoare albă probabil o uniformă de paradă), iar în fundal câţiva subofiţeri de infanterie (şapci cu bandă albastră, după formă probabil model 1934), în dreapta, cel cu coif, un jandarm. Bucureşti – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

03/05/2014

8614

Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)

Instructor german al Luftwaffe oferă îndrumări unui sergent român la operarea unui tun antiaerian. Ploiești – Aprilie 1941

01/04/2014

România,  Ploiești – Aprilie 1941

București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

15/02/2014

7768865988879150937110321
10816123661240814405

București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941, a set on Flickr.

Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)

Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.

25/07/2013

Gen. Ion Antonescu

(sursa info: Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Mareșalului Antonescu, Vol.I); Sursa foto: Armata Română în Al Doilea Război Mondial, Ed. Meridiane, București 1995;

Generalul Ion Antonescu asistă la slujba de parastas a Regelui Ferdinand I. Primul din dreapta, Col. Adj. Mircea Elefterescu, Șeful Cabinetului Militar al Conducătorului. Biserica mănăstirii Curtea de Argeș, 20 iulie 1941

20/07/2013

Curtea de Argeș, 20 iulie 1941

Tancuri R-2 (Skoda S-II-a) din Regimetul 1 Care de Luptă, Divizia 1 Blindată, pe o stradă din apropierea Catedralei Mitropolitane, imaginea este luată dintr-un Volkswagen Kübelwagen (VW Typ 82) al corpului 54 armată german. Chișinău – 16 Iulie 1941

16/07/2013

Chișinău - 16 iulie 1941

De la stânga: General Aurelian Son (?!) (cdt. al Corpului 5 A. 1941-1943), General der Infanterie Arthur Hauffe (şeful Misiunii Militare Germane, 1941-43), M.S. Regele Mihai I, Conducătorul Statului – Gen. Ion Antonescu. Miercuri, 9 iulie 1941.

09/07/2013

Miercuri, 9 iulie 1941

Un cimitir de onoare al ostașilor români căzuți pentru eliberarea Basarabiei, în fundal orașul Bălți, în centrul imaginii se observă catedrala Sfântul Nicolae (clopotnița din dreapta a fost distrusă în 1965). Foto ca. 1941

27/06/2013

Bălți, Basarabia. Ca. 1941

Populația locală, eliberată de sub teroarea bolșevică, salută trupele române eliberatoare, în stânga, un camion ”Tatra T93”. Basarabia – (5,6?) Iulie 1941

22/06/2013

Basarabia - (5,6) Iulie 1941

Vânători de munte în marş spre Sevastopol (pentru a lua parte la ofensiva româno-germană planificată la data de 17 dec.) – (fotogr. colorată de subsemnatul). Crimea – 11 Decembrie 1941

27/02/2013

Crimea - 11 Decembrie 1941

Generalul Ion Antonescu (ridicat la rangul de Mareșal al României prin Decret Regal nr.2352/ 21 august 1941) alături de soția Maria Antonescu, aici probabil în grădina din spatele vilei de la Predeal fotografiați împreună cu cei doi câini ai familiei. Predeal – vara lui (8, 9 Iunie?) 1941

09/11/2012

Mareșalul Ion Antonescu la vila de la Predeal, aici pozând pictorului Isachi Mirea. Predeal – 23, 24? Noiembrie 1941

08/12/2011

Soldat român, servant al unei mitraliere ”Z.B.53, cal.7,92mm, md.1937” (aici folosită ca mitralieră antiaeriană). Basarabia – (4,5?) Iulie 1941

10/11/2011

Basarabia – (4,5) Iulie 1941

Soldați români în marș spre front (autorul fotografiei este, corespondentul și fotograful de război german, Walter Vießmann). Transnistria (Iwanowka?) – 23 Septembrie 1941

23/09/2011

Mareșalul Ion Antonescu, oferă unui soldat, ca suvenir, capela personală. (autorul fotografiei este celebrul fotograf, Hanns Hubmann). (gara) Tighina – 23 August 1941

23/08/2011

Recuperarea Basarabiei, ostaș român, probabil al Diviziei 15 Infanterie, înaintează spre Tighina printr-un câmp cu floarea soarelui. (la sud de) Chișinău – 15 Iulie 1941

12/07/2011

Locotenentul av. Gheorghe Stroici (stânga), arată unui camarad german pala elicei avionului ”Heinkel He-111H-3”, nr.25? (Grupul 5 Bombardament, Escadrila 78 Bomb.) lovită de un vânător sovietic în timpul primei misiuni de bombardament din timpul campaniei de eliberare a Basarabiei. Moldova (aerodromul Ziliștea) – 22 Iunie 1941

05/07/2011

Recuperarea Basarabiei, ostaș român atacă pozițiile sovietice sub protecția tirului artileriei românești. Basarabia – 5 Iulie 1941

02/07/2011

Basarabia – 5 Iulie 1941

Mareșalul Ion Antonescu, alături de cel care îl va trăda, exact peste trei ani de la luarea acestei fotografii. Tighina – 23 August 1941

24/05/2011

Locotenent Erou Sorin Dascălu, căzut la datorie în luptele de la Tatarca, documente din arhiva O.N.C.E.. Tatarca – 9,10? Octombrie 1941

06/03/2011

Locotenent Erou Sorin Dascălu

Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.

Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Dimensiunile imaginilor sunt aproximativ 1350×900 pixels.

Locotenentul Erou Sorin Dascălu -bunicul domnului Sorin Vlasie-, Regimentul 14 Dorobanți (Roman), Brigada 7 Infanterie, Divizia 7 Infanterie. Căzut eroic la datorie, Odesa – 10 Octombrie 1941

05/03/2011

Sublocotenet Sorin Dascălu 1933.

Locotenent Sorin Dascălu (dreapta), alături de camarazi ai Regimentului 14 Dorobanți (Roman).

Locotenent Sorin Dascălu (prim plan).

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenentul EROU Sorin Dascălu, CĂZUT LA DATORIE, Odesa – 10 Octombrie 1941

Mormântul locotenentului Erou Sorin Dascălu din Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.

Mormântul locotenentului Erou Virgil Pântea, căzut eroic la datorie la 24 August 1941, prietenul locotenentului Erou Sorin Dascălu.

Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina 1942.

Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Pozele pot fi reproduse doar cu acordul propietarului!

Mareșalul Ion Antonescu, expune situația frontului. În dreapta, General de corp de armată Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei a 4-a. Tighina – 23 August 1941

25/02/2011

Generalul Ion Antonescu, la parada militară de la 10 mai 1941, Ziua Națională a Regatului României. București – 10 Mai 1941

18/02/2011

De la stânga: Majestatea Sa Regina-mamă Elena, D-na Maria General Antonescu. București – 10 Mai 1941

Fundal, de la stânga: Patriarhul României Nicodim Munteanu, Majestatea Sa Regina-mamă Elena, D-na Maria General Antonescu. București – 10 Mai 1941

Submarinul ”N.M.S. Delfinul” se pregătește pentru cea de-a cincea crucieră, 2 – 7 noiembrie, din zona Sevastopol. Constanța – 30 Septembrie 1941

02/02/2011

N.M.S. Delfinul. Constanta – 30 Septembrie 1941

Submarinul ”N.M.S. Delfinul” se pregătește pentru cea de-a treia crucieră, 12 – 20 august, din zona Odesa. Constanța – 11 August 1941

01/02/2011

N.M.S. Delfinul. Constanta – 11 August 1941

Vânători de munte, Brigada 1 Munte, în marș spre Sevastopol, pentru a lua parte la ofensiva planificată la data de 17 Decembrie. Crimea, Sevastopol – 14 Decembrie 1941

11/01/2011

Generalul Ion Antonescu la serbarea Bobotezei. București – 6 Ianuarie 1941

06/01/2011

Gen. Ion Antonescu (centru), Patriarhul României Nicodim Munteanu (dreapta). Palatul Regal – 6 Ianuarie 1941

Patriarhul României Nicodim Munteanu (stânga), Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Horia Sima (dreapta, în negru), Gen. Ion Antonescu (dreapta). Palatul Regal – 6 Ianuarie 1941

Patriarhul României Nicodim Munteanu (stânga), Gen. Ion Antonescu (centru), Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Horia Sima (dreapta, în negru). Palatul Regal – 6 Ianuarie 1941

Trecerea în revistă a trupelor, Gen. Ion Antonescu (al doilea stânga). Piața Senatului – 6 Ianuarie 1941

Oficialități asistă la serviciul religios, Gen. Ion Antonescu (dreapta). Piața Senatului – 6 Ianuarie 1941

Gen. Ion Antonescu (în tribună, al doilea din dreapta) și alte oficialități asistă la defiladea trupei. Piața Senatului – 6 Ianuarie 1941

Generalul Ion Antonescu, primește în audiență pe Generalforstmeister Friedrich Alpers (dreapta). București – 13 Mai 1941

12/11/2010

Generalul Ion Antonescu, ”Marţi 11 martie 1941”. București – 11 Martie 1941

05/11/2010

Generalul Ion Antonescu, ”Marţi 11 martie 1941”. București – 11 Martie 1941

05/11/2010

Mareșalul Ion Antonescu la vila de la Predeal. Predeal – 23, 24? Noiembrie 1941

29/10/2010

Patrulă infiltrată în liniile inamice sovietice. Basarabia – 14 Iulie 1941

30/09/2010

Recuperarea Basarabiei, forțarea Prutului. Basarabia – 22 Iunie 1941

25/09/2010

Mareșalul Ion Antonescu vizitează un Cimitir de Onoare al Soldaților Eroi, căzuți la datorie dincolo de Nistru. Transnistria – 29 August 1941

24/08/2010

Vânători de munte, un moment de repaus și o cană de vin. Transnistria – Septembrie 1941

24/08/2010

Trupele româno-germane în apropierea orașului Chișinău, în partea dreaptă un tanc R-2 (Skoda S-II-a). Șoseaua Orhei – Chișinău – 15 Iulie 1941

17/08/2010

Orhei - Chișinău - 15 Iulie 1941

Tancuri R-2 (Skoda S-II-a) din Regimetul 1 Care de Luptă, Divizia 1 Blindată. Basarabia – Iulie 1941

17/08/2010

Basarabia – Iulie 1941

Şeniletă Malaxa tip UE (tractor artilerie) tractează un tun antitanc ”Schneider cal. 47mm md.1936”. Odesa – 28 Noiembrie 1941

17/08/2010

Vânători de munte. Crimea – Iunie 1941

21/07/2010

Generalul Ion Antonescu în timpul unei inspecții pe front. Basarabia – Iulie 1941

12/07/2010

Basarabia – 00 Iulie 1941

Generalul de brigadă Ion Glogojanu, (General de divizie post-mortem), Comandantul Diviziei 10 Infanterie (Brăila), Comandant militar al oraşului Odessa, decedat Odessa – 22 Octombrie 1941

18/06/2010

Vânători de Munte în marş spre Sevastopol. Sevastopol – 11 Decembrie 1941

08/05/2010

Tun antitanc ”Breda cal. 47mm, md.1935”, camuflat. Basarabia – Iulie 1941

03/05/2010

Basarabia – Iulie 1941


%d blogeri au apreciat asta: