Lt. av. Marinescu Eugen „Matra”, EROU cu peste 250 misiuni la inamic, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, „răsplătit” de regimul comunist cu 17 ani de temniță. Aici comandant de bord, obs. bombardier pe bimotorul ”Heinkel He 111 H-3” (fotografie colorată de subsemnatul). Cotul Donului (aerodr. Tacinskaia) – 14 Noiembrie 1942
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Etichete: 1942, 6. Al Doilea Război Mondial, F. Aeronautica Regală, m. Cotul Donului, n. Stalingrad
This entry was posted on 24/11/2011 at 16:50 and is filed under 1942, 6. Al Doilea Război Mondial, A. Frontul de Est, Bombardament, F. Aeronautica Regală, L. 1940-1945, m. Cotul Donului, n. Stalingrad. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
honoretpatria.wordpress.com 
24/11/2011 la 16:58 |
Varianta alb/negru aici: https://honoretpatria.wordpress.com/2010/11/10/unul-din-membrii-echipajului-bombardierului-%E2%80%9Dheinkel-he-111-h-3%E2%80%9D-cotul-donului-aerodromul-tacinskaia-%E2%80%93-14-noiembrie-1942/
Identificarea pilotului Lt. av. Marinescu Eugen, din poza de mai sus, am făcut-o cu ajutorul lucrării „CPT. AV. MARINESCU EUGEN (MATRA) – POVESTIRI DIN RĂZBOI – ESCADRILA 18 BOMBARDAMENT UȘOR -BÂRLAD 1940-SIHLEA-IALOVENI-TIRASPOL-1941 (22 IUNIE-NOIEMBRIE), Editura MODELISM, 2002” publicată cu ajutorul d-lui General de flotilă aeriană DAN STOIAN (Veteran de război – fost locotenent Pilot în Grupul 5 Bomb. greu în picaj Ju-88) și a d-lui Cristian CRĂCIUNOIU.
24/11/2011 la 18:30 |
CPT. AV. MARINESCU EUGEN (MATRA) – POVESTIRI DIN RĂZBOI – ESCADRILA 18 BOMBARDAMENT UȘOR -BÂRLAD 1940 – SIHLEA-IALOVENI-TIRASPOL – 1941 (22 IUNIE-NOIEMBRIE), Editura MODELISM, 2002
pag.10
DRUMUL GOLGOTEI PENTRU EROII ARMATEI ROMÂNE
După încheierea „victorioasă“ a războiului, încep zile grele pentru eroii neamului, pentru faptul că au luptat pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, că și-au manifestat opoziția față de ciuntirea granițelor firești ale poporului român și instaurarea regimului comunist.
Încep zile grele pentru eroii neamului… scoaterea samavolnică din armată în special a ofițerilor distinși cu decorații, nerecunoașterea meritelor acestora, marginalizarea, persecuții, interzicerea ocupării unor servicii corespunzătoare pregãtirii lor, lansarea lor ca muritori de foame sau cel mai mult încadrarea în „munca de jos“, închisori, lagăre de muncă forțată, mergând până la exterminarea lor fizică.
Nici Matra Marinescu nu a fost scutit de cortegiul acestor umilințe: intuind ceea ce urmează, nu așteptă să fie „deblocat“, ci trece la cerere în „cadru disponibil“ pe data de 09.08.1946, conform Legii nr.433 din 1946. La 09.08.1947 este trecut din oficiu în rezervã, pentru împlinirea unui an de stagiu în cadru disponibil și repartizat ca ofițer în rezervă la Cercul Teritorial Târnava Mare.
Eroul cu 250 misiuni de rãzboi, decorat cu cele mai înalte ordine: Virtutea Aeronautică cu spade în clasa „Ofițer“ și Mihai Viteazul cl.III-a, este „răsplătit“ cu trecerea în cadru disponibil și apoi ca ofițer în rezervă!…Așa știe să răsplătească meritele sale, noua conducere de Stat și Partid (unic!…), precum, și meritele celor care nu și-au precupețit viața pentru Patrie!..
Dar „răsplata“ nu se oprește aici: în 1948 este arestat și închis fără judecată, trecut prin grelele închisori de exterminare de la Jilava-București, Aiud, Gherla și Sighet, apoi în lagărele de muncă forțată de la canalul Dunăre-Marea Neagră, mai precis la „Peninsula“, de unde este trimis cu domiciliul forțat în Bărăgan.
Abia dupã 17 ani este „eliberat“, în 1965, dar urmărit de securitate și fără dreptul de a munci corespunzãtor pregătirii sale, ci numai la „munca de jos“…A făcut de toate: zidar, zugrav, dulgher, macaragiu, etc, încheindu-și activitatea ca tehnician în construcții, „calitate“ în care s-a pensionat.
[…]
A decedat la 14 noiembrie 1989 după o scurtă dar grea suferință, fiind condus pe ultimul drum de soția sa Ila, sora acesteia și cumnatul său, cpt. Blașca Eugen, de fostul său comandant de escadrilă, cpt. av. Popovici Eusebie și de un număr restrâns de prieteni și camarazi, printre care și eu, care am rostit cu durere cuvântul de adio.
A fost înmormântat la 17 noiembrie 1989 în cimitirul civil Ghencea II, fără a beneficia de onorurile militare la care avea dreptul un asemenea erou…
[…]
Comandor aviator veteran de rãzboi,
prof. ing. Dan Stoian