Posts Tagged ‘6. Al Doilea Război Mondial’
Stenograma întocmită de Paul Otto Schmidt, la 10.VIII.1941, pe marginea întrevederii Adolf Hitler – Ion Antonescu, Berdicev (Ucraina), 6 august 1941
08/08/2015Führerul a înmânat, personal, Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, în prezenţa feldmareşalilor Keitel şi von Rundstedt, a Generalului Jodl şi a colaboratorilor lor. Antonescu a fost însoţit de şeful său de Stat Major (Generalul Alexandru Ioaniţiu) şi un aghiotant.
Înainte de înmânarea decoraţiei, Führerul a declarat că, în urmă cu un an, când a decis să acorde României garanţii de inviolabilitate a frontierelor, a fost conştient că această măsură, ca şi celelalte care au urmat mai târziu, va determina Rusia, mai devreme sau mai târziu, să devină inamicul implacabil al Germaniei. În cursul ulterior al evenimentelor, Rusia a făcut, apoi, tot mai multe încercări de şantaj, aşa că el (Führerul) a trebuit să se hotărască pentru a acţiona rapid, ca să o ia înaintea inamicului, care, aşa cum ştim acum, era incredibil de bine înarmat. În legătură cu asta, el (Führerul) a întrebat România ce atitudine ar dori să adopte. Faptul că această ţară luptă astăzi de partea Germaniei, după ce a depăşit criza internă, într-o perioadă scurtă, se datorează exclusiv Generalului Antonescu, al cărui curaj, hotărâre, devotament şi voinţă de a munci au reprezentat valori ce nu pot fi măsurate cu exactitate, dar care au avut o extraordinară influenţă în desfăşurarea evenimentelor. Încă de la început Antonescu a avut încrederea personală a Führerului.
De când armele au început să vorbească, Generalul a arătat curaj şi calităţi de conducător. Fără ezitare, el s-a plasat imediat de partea Germaniei şi în scurta perioadă de când conduce România a realiza lucruri extraordinare. În aceste condiţii, este o plăcere şi o mare satisfacţie pentru Führer să ştie că unităţi germane sunt, de asemenea,
sub comanda Generalului Antonescu (Referire la Grupul Antonescu, Armatele 3 şi 4 Române, Armata 11 Germană).
Eliberarea Basarabiei reprezintă primul succes pentru Antonescu şi el (Führerul) vrea să folosească această ocazie pentru a conferi Generalului Antonescu decoraţia prin care naţiunea germană răsplăteşte curajul, eroismul şi calităţile de conducere ale oamenilor ei.
Generalul Antonescu a mulţumit în modul cel mai sincer pentru atitudinea înţelegătoare pe care Führerul a arătat-o întotdeauna faţă de el. Acceptă cu bucurie decoraţia în numele Armatei Române şi al poporului român. În felul acesta, el repetă asigurarea pe care i-a dat-o deja Führerului la prima întâlnire cu el, şi anume că Germania poate conta fără rezerve pe poporul român, pentru că, la urma urmelor, nu Generalul Antonescu singur a mers cu Germania; în spatele lui s-a aflat întregul popor. Germania poate avea încredere şi în viitor în viteaza şi onesta naţiune română. România se
simte onorată că poate lupta împotriva duşmanului comun alături de Germania şi, astfel, să-şi contribuie la apărarea civilizaţiei.
Apoi, Führerul a conferit Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, precum şi Crucea de Fier, clasa I şi a II-a.
Într-o scurtă convorbire, în prezenţa Feldmareşalului Keitel şi a colonelului Schmundt, care a urmat conferirii decoraţiei, Führerul a declarat că clarificarea rapidă a relaţiilor cu Rusia a fost foarte importantă. La începutul lui iunie el a avut convingerea că orice alt efort pentru a ajunge la o astfel de clarificare era tratat de ruşi într-o manieră de
tergiversare, astfel încât conflictul inevitabil putea numai să fie amânat pentru cel mult una sau două luni. În felul acesta, el s-ar fi declanşat într-o perioadă nefavorabilă pentru Germania, întrucât după mijlocul lunii august şi începutul lunii septembrie era dificil, din cauza vremii, să se înceapă o operaţiune militară împotriva Rusiei (Chiar şi aşa, faţă de programarea iniţială a Operaţiunii „Barbarossa”, cel mai târziu la data de 1 mai 1941, atacul contra URSS a fost amânat din cauza conflictului din Balcani, astfel că, ulterior, săptămânile pierdute au fost luate în calcul pentru a se explica eşecul din faţa Moscovei (decembrie 1941) şi – probabil – al întregii campanii din Est !).
După lungi deliberări şi după o examinare profundă a propriei sale conştiinţe, el (Führerul) a ajuns la convingerea că lupta era iminentă. El mulţumeşte României pentru că şi-a dat seama imediat care este situaţia în ceea ce o priveşte şi nu a făcut nici un fel de dificultăţi.
Problemele care trebuie să fie rezolvate sunt aceleaşi ca la începutul campaniei, adică mai întâi distrugerea forţei vii a inamicului şi, apoi, distrugerea sau capturarea centrelor industriale puternice şi a bazelor de materii prime ale Rusiei. În ceea ce priveşte prima chestiune, adică distrugerea forţei vii a duşmanului, ruşii înşişi au răspuns în maniera în care Führerul sperase întotdeauna, aproape sigur, fără însă a avea o certitudine.
Ei au acceptat lupta în apropierea frontierei. Ţinând seama de concentrarea extraordinară a forţelor lor, probabil că nu le-a mai rămas nimic altceva de făcut, întrucât o retragere a unor mase puternic concentrate nu mai era posibilă. În felul acesta, cea mai mare parte a armatei a suferit o înfrângere zdrobitoare, fiind făcută fie prizonieră, fie alungată. Numai resturi ale acestora au reuşit să stabilească un nou front. Acestea însă sunt datorate forţei de calitate mai slabă.
Rezultatele înaintării germane pot fi apreciate după numărul prizonierilor şi mărimea prăzii: 900 000 prizonieri, 10 000 avioane, 13 000 tancuri, 10 400 tunuri şi au fost capturate cantităţi considerabile de alte materiale. Întrucât, conform experienţei războiului mondial, sunt cel puţin doi răniţi la un prizonier, şi ruşii au luptat de data asta cu un fanatism deosebit, s-ar putea presupune că au fost scoşi din luptă 3 până la 4 milioane de soldaţi ruşi. Că ruşii au suferit pierderi grele este indicat şi de faptul că au fost combinate unele unităţi. În ceea ce priveşte al doilea obiectiv, anume ocuparea sau distrugerea centrelor industriale sau a bazelor de materii prime, el (Führerul) speră ca luna
viitoare să fie posibilă ocuparea Leningradului, cu centrul său industrial, regiunile mineraliere din sudul Ucrainei, zona industrială din jurul Harkovului şi zona industrială a Moscovei.
El speră să atingă aceste obiective înainte de începerea vremii nefavorabile.
Führerul a apreciat că următorul obiectiv major este atacarea Leningradului, care poate să înceapă peste două zile, îndreptarea unor „bucle” care mai persistă încă pe linia frontului şi distrugerea unităţilor care sunt încercuite în „pungi”. În continuare, trebuie să se înainteze în sud spre zonele mineraliere şi, în final, ca ultimă operaţiune, trebuie luată Moscova.
Chiar dacă s-ar fi obţinut rezultate mai mari decât cel care au fost obţinute acum, n-ar fi fost totuşi posibilă o înaintare mai rapidă, din cauză că nu s-ar fi putut asigura aprovizionarea. În aceste condiţii, a fost un succes pentru Germania că, practic, ea a putut să repună în funcţiune întreaga reţea de căi ferate în teritoriul ocupat, în parte cu material rulant rusesc, dar şi cu material rulant german, după schimbarea ecartamentului. În toate condiţiile însă aprovizionarea trebuie asigurată înainte de începerea următoarei înaintări, dacă nu se doreşte repetarea aceleiaşi erori pe care a făcut-o o altă binecunoscută personalitate (Napoleon în 1812 !) în timpul acţiunilor împotriva Rusiei.
În continuare, Führerul a discutat cu Antonescu unele probleme strategice, precum modul de acţiune în Ucraina, în special cu privire la posibilitatea de a împinge forţele ruseşti din sudul Ucrainei într-o „pungă”, încercuită de câteva divizii de tancuri.
Antonescu a confirmat această posibilitate şi a explicat, cu ajutorul hărţii, planurile pe care le are în ceea ce priveşte Grupul de Armate aflat sub comanda sa. El a menţionat, în acest sens, că în zona în care acţionează el a lichidat toate punctele de rezistenţă în două săptămâni; şi a insistat, în mod repetat, că, după lichidarea diverselor „pungi”, acolo se află concentrate prea multe trupe, astfel că poate exista pericolul unor dificultăţi în aprovizionare. El a sugerat ca în primul rând diviziile italiene, care au fost aduse acum, să fie deplasate mai departe spre nord, ca să poată fi astfel prevenită aglomerarea de trupe.
Führerul a răspuns că au fost deja date ordinele necesare pentru deplasarea italienilor şi pentru direcţionarea generală a trupelor spre nord.
Antonescu a declarat, în continuare, că vrea să ocupe în sud nu numai Odessa, ci şi Sevastopolul şi Crimeea, ca să cuprindă astfel şi bazele aeriene ale ruşilor de pe care aviaţia acestora, cu noile lor bombardiere ce au o viteză de 500 km, bombardează Constanţa.
Cu ajutorul hărţii, Antonescu a prezentat mai departe planurile sale privind înaintarea în Ucraina spre est şi sud a trupelor pe care le comandă, fără să prevadă totuşi date precise în legătură cu aceasta. El a indicat numai prin gesturi cu mâna direcţia generală de înaintare pe care o avea în vedere.
După încheierea discuţiei, Führerul a avut o întâlnire cu Feldmareşalul von Rundtsedt, în timp ce Antonescu era informat, într-o încăpere alăturată, despre intenţiile germane privind Kievul etc., de către colaboratori importanţi ai Feldmareşalului von Rundtsedt.
(DGFP, Series D, vol. XIII, London, HMSO, 1964,
doc. nr. 188, p. 296-299;
Andreas Hillgruber, Les entretiens secrets,
doc. nr. 85, p. 622-626;
Ion Calafeteanu, Români la Hitler,
doc. nr. 13, p. 93-96).
Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Maresalului Antonescu, Vol.I 4.IX1940-31.XII.1941
Mulți ani înainte! Dl general de flotilă aeriană (r.) ION DOBRAN – împlinește azi, 5 februarie 2015, frumoasa vârstă de 96 de ani – pe front lt. av., pilot de vânătoare, AS cu 10 victorii confirmate.
05/02/2015Foto © dl Dan Melinte, 18 august 2011 /worldwar2.ro/forum;
Bf 109E-3 „RICA”, detaliu interesant, pe extradosul aripilor se observă benzile galbene pre mai 1941 (intradosul pare revopsit complet albastru), în stânga nr. 23 din Grupul 7 Vânătoare. Karpovka, Stalingrad – noiembrie 1942
28/01/2015Despre „RICA” cartea Romanian Aeronautics in the Second World War 1941-1945 zice că ar fi soţia asului Ioan Mucenica, revista Modelism 1/2002 atribuie acestui avion numărul 22. Dacă nu i-au fost schimbate aripile RICA ar putea fi numărul 8, 24, sau 37 cel cu camuflaj german sub vopseaua verde românească.
Colonelul Willi Langkeit (al doilea stânga), comandantul regimentului de tancuri al diviziei Panzer-Grenadier Großdeutschland, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III prin Decret Regal nr. 1072 din 30 mai 1944, aici în fața tancului personal, un Panther Ausf. A, undeva la sud de Iași – mai/iunie 1944
23/01/2015Sursa: Horst Scheibert, Panzer-Grenadier Division Großdeutschland und ihre Schwesterverbände Eine Dokumentation in Texten, Bildern u. Ktn., Dörfler Verlag GmbH, 2000;
Ostași ai celebrei divizii Panzer-Grenadier Division Großdeutschland într-un moment de relaxare pe frontul din Moldova, cascadorul de ocazie este Uffz. Beetz al Pz. Füs. Rgt. Probabil fotografia este luată după bătălia de la Târgu Frumos din aprilie/mai, posibil undeva la sud de Iași – mai/iunie 1944
23/01/2015Sursa: Horst Scheibert, Panzer-Grenadier Division Großdeutschland und ihre Schwesterverbände Eine Dokumentation in Texten, Bildern u. Ktn., Dörfler Verlag GmbH, 2000;
Mareșalul Ion Antonescu, aici la o mănăstire aflată în apropierea liniei frontului. – Mai 1944
23/08/2014Alexandru Șerbănescu † 18 august 1944
18/08/2014Chișinău (în colțul din dreapta jos, un soldat motociclist român – se observă brasarda galbenă de recunoaștere) – Iulie 1941
16/07/2014Chișinău – Iulie 1941
Chișinău – Iulie 1941
Cernăuți – Iulie 1941
16/07/2014Cadrul nr. 8614 Gardian public, uniformă model 1930 (după accesoriile de culoare albă probabil o uniformă de paradă), iar în fundal câţiva subofiţeri de infanterie (şapci cu bandă albastră, după formă probabil model 1934), în dreapta, cel cu coif, un jandarm. Bucureşti – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941
03/05/2014Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)
București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941
15/02/2014București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941, a set on Flickr.
Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)
Trei ași căzuți pentru patrie. Peste un an și jumătate de la luarea acestei fotografii nici unul din cei trei vânători nu vor mai fi în viață. Cel care îl felicită pe comandantul Grupului 7 Vânătoare, cpt. av. Alexandru Șerbănescu (47 victorii, căzut la 18 august 1944), este cpt. av. Lucian Toma (13 victorii, căzut la 25 septembrie 1944), între cei doi se află adj. rez. av. Constantin Lungulescu (24 victorii, căzut la 24 iunie 1944). Fotografia este luată în primăvara lui 1943 pe aerodromul de la Plavograd, URSS.
07/10/2013Sursa foto: Dan Melinte, Teodor Moroșanu, Romanian Fighter Colours 1941-1945; Originalul acestei fotografii se află în colecția domnului Dan Antoniu.
Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.
25/07/2013(sursa info: Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Mareșalului Antonescu, Vol.I); Sursa foto: Armata Română în Al Doilea Război Mondial, Ed. Meridiane, București 1995;
Pilotul de vânătoare, cdor. av. Dragoș Stinghe (n. 25 martie 1920, pe front locotenent), erou cu peste 100 misiuni de război, a trecut la cele veșnice ieri 23 iunie 2013. PATRIA RECUNOSCĂTOARE!
24/06/2013Sursă știre: dl Claudiu Stumer/ @worldwar2.ro/forum
Foto: lt. av Dragoș Stinghe în carlinga avionului Messerschmitt Bf 109G-2, 14 galben, ”Monika”. Cehoslovacia – primăvara lui 1945! (sursa foto: Dan Melinte, Teodor Moroșanu, Romanian Fighter Colours 1941-1945);
N.M.S. ”Vântul” (nr.5) și N.M.S. ”Vijelia” (nr.6), vedete torpiloare de tipul ”Power”. Autorul fotografiei color este comandantul secund al N.M.S. ”Vijelia” (nr.6), aspirant Marcel Diaconescu. Ca. 1943.
27/04/2013Sursa foto: Vedetele Torpiloare din Marina Română – Cristian Crăciunoiu, Ed. Modelism, București 2003;
Sus: Contraamiralul Ioan Georgescu prezintă M.S. Regelui Mihai l membrii Statului Major al Marinei Regale, rândul 1: c-am Georgescu Ion, M.S. Regele Mihai, gen. Șova Nicolae, cdr. Roman August, cor. Zlatian Paul, cdr. Bardescu Nicolae (Bombardescu), cdr. av. Georgescu C-tin (Şarpele), cdr. Macellariu Horia. Rândul 2: ofiţer infanterist?, ofiţer german de legătură?, cpt. Prejbeanu Iulian, lt. Străjescu Paul, asp. Reus Radu, ?. (Ca. 1942/43 – n.m.) Foto: colecția Cristian Crăciunoiu.
26/04/2013Sursa foto/info: Vedetele Torpiloare din Marina Română – Cristian Crăciunoiu, Ed. Modelism, București 2003;
Vânători de munte luați prizonieri de către un soldat german (în fotografia de jos putem observa un vânător de munte echipat cu o cască germană, aceste căști au intrat în dotarea unor unități de cavalerie și vânători de munte în anul 1943 și au fost purtate, din lipsă de alt echipament, și în timpul campaniei din vest până în octombrie/ noiembrie 1944.). Transilvania – Octombrie 1944
14/02/2013Sursa foto: stop-cadre din documentarul World War II in Colour & HD, Nugus/Martin Productions, 2010; (fotografiile sunt recolorate parțial de subsemnatul). Sursa materialului filmat original alb/negru este „Die Deutsche Wochenschau Nr. 737” din 18 Octombrie 1944;
General (r.) Gheorghe Netejoru, n. 21 iunie 1922 com. Băneasa, jud. Vlaşca – d. 29 noiembrie 2012 Giurgiu, pe front sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie de Gardă. Fotografie luată cu puțin timp înainte de a fi luat prizonier în urma trădării de la 23 august 1944, aici alături de prietena Paula Manolescu (viitoarea soție), care l-a așteptat timp de 10 ani să se întoarcă din lagărele sovietice!
09/02/2013Sursa foto: Şi eu am luptat în Est. Spovedania unui fost prizonier de război, Gheorghe Netejoru, Ed. Militară, 2010; (fotografie colorată de subsemnatul)
EROI, veterani de război (încă) în viață: dl general de flotilă aeriană (r.) ION DOBRAN – împlinește azi, 5 februarie 2013, frumoasa vârstă de 94 de ani – pe front locotenent av. pilot de vânătoare pe avioul Messerschmitt Bf 109, AS cu 10 victorii confirmate, 3 probabile și 1 la sol. Mulți ani înainte! PATRIA RECUNOSCĂTOARE!
05/02/2013Sursa foto: dl Dan Melinte/ @worldwar2.ro/forum (fotografie colorată de subsemnatul)
Marți, 11 septembrie 2012, a trecut la cele veșnice dl veteran de război, colonel de tancuri (r) Gheorghe Cojocea (n. 5 aprilie 1922), fost Leutnant în Wehrmacht, supravieţuitor a celei mai mari bătălii de tancuri din istorie – Unternehmen Zitadelle/ 4 – 20 iulie 1943 , de la Kursk (fotografie colorată de subsemnatul).
13/09/2012Sursă știre: worldwar2.ro/forum, sursa foto alb/negru: http://www.evz.ro/detalii/stiri/eu-trebuia-sa-mor-demult-la-kursk-810076.html.
Dna căpitan comandor (r) Mariana Drăgescu, ultima supravieţuitoare din celebra Escadrila Albă*, împlineşte azi, 7 septembrie 2012, venerabila vârstă de 100 de ani. Aici, în această fotografie**, probabil undeva pe aerodromul Kotelnikovo, sud Stalingrad – Septembrie 1942
07/09/2012* (Escadrila Sanitară, redenumită Escadrila 108 Transport Ușor din august 1942 ) ** (fotografie colorată de subsemnatul)
Azi s-a stins din viață dl general (r) Ioan Dicezare (12/08/1916-10/08/2012), ultimul supraviețuitor, care a reușit să iasă din încercuirea de la Stalingrad, al celebrului Grup 7 Vânătoare. Cavaler al Ordinelor: Mihai Viteazul, Virtutea Aeronautică, Coroana României și al ordinului german „Crucea de Fier” clasa I. Erou cu peste 500 misiuni de luptă și un as cu 19 victorii aeriene (16 confirmate și 3 probabile). Dumnezeu să-l odihnească în pace!
10/08/2012
Sursa foto: dl Dan Melinte/ @worldwar2.ro/forum
Generalul de divizie Nicolae Tătăranu, Comandantul Diviziei 20 Infanterie, decorat cu „Crucea de Cavaler a Crucii de Fier”, Stalingrad – 17 Decembrie 1942
13/02/2012Foto: Arhiva fam. Tătăranu
Poza poate fi reprodusă doar cu acordul propietarului!
Soldați EROI români, căzuți la datorie pe frontul Stalingradului. Stalingrad – 19/20 Noiembrie 1942
29/04/2011Generalul de armată Petre Dumitrescu, comandantul ”Grupului de armate Dumitrescu”, decorat de Führer cu ”Frunze de Stejar” (4 Aprilie 1944) la ”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” (1 Septembrie 1942). Obersalzberg, Berghof, Große Halle – /?/ Iunie 1944
09/04/2011Obersalzberg, Berghof, Große Halle – /?/ Iunie 1944
General de corp de armată Ilie Șteflea ?, Șef al Marelui Stat Major. (notă: aici nu este vorba de generalul Șteflea, așa cum am crezut inițial);
Sursa: UfA-Europawoche Nr. 067;
Locotenent Erou Sorin Dascălu, căzut la datorie în luptele de la Tatarca, documente din arhiva O.N.C.E.. Tatarca – 9,10? Octombrie 1941
06/03/2011Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.
Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Dimensiunile imaginilor sunt aproximativ 1350×900 pixels.
Locotenentul Erou Sorin Dascălu -bunicul domnului Sorin Vlasie-, Regimentul 14 Dorobanți (Roman), Brigada 7 Infanterie, Divizia 7 Infanterie. Căzut eroic la datorie, Odesa – 10 Octombrie 1941
05/03/2011Sublocotenet Sorin Dascălu 1933.
Locotenent Sorin Dascălu (dreapta), alături de camarazi ai Regimentului 14 Dorobanți (Roman).
Locotenent Sorin Dascălu (prim plan).
Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.
Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.
Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.
Locotenentul EROU Sorin Dascălu, CĂZUT LA DATORIE, Odesa – 10 Octombrie 1941
Mormântul locotenentului Erou Sorin Dascălu din Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.
Mormântul locotenentului Erou Virgil Pântea, căzut eroic la datorie la 24 August 1941, prietenul locotenentului Erou Sorin Dascălu.
Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina 1942.
Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Pozele pot fi reproduse doar cu acordul propietarului!
Generalul Ion Antonescu, la parada militară de la 10 mai 1941, Ziua Națională a Regatului României. București – 10 Mai 1941
18/02/2011De la stânga: Majestatea Sa Regina-mamă Elena, D-na Maria General Antonescu. București – 10 Mai 1941
Fundal, de la stânga: Patriarhul României Nicodim Munteanu, Majestatea Sa Regina-mamă Elena, D-na Maria General Antonescu. București – 10 Mai 1941