Posts Tagged ‘Frontul de Est’

”Bombe pentru bolșevici!” (de tipul Panzerbombe Cylindrich – PC 1400 ”Fritz” pe un aerodrom din Moldova). Moldova – August 1941

08/09/2015

aerodrom Moldova - august 1941

Stenograma întocmită de Paul Otto Schmidt, la 10.VIII.1941, pe marginea întrevederii Adolf Hitler – Ion Antonescu, Berdicev (Ucraina), 6 august 1941

08/08/2015

Berdicev 6 august 1941 Stenograma

Führerul a înmânat, personal, Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, în prezenţa feldmareşalilor Keitel şi von Rundstedt, a Generalului Jodl şi a colaboratorilor lor. Antonescu a fost însoţit de şeful său de Stat Major (Generalul Alexandru Ioaniţiu) şi un aghiotant.

Înainte de înmânarea decoraţiei, Führerul a declarat că, în urmă cu un an, când a decis să acorde României garanţii de inviolabilitate a frontierelor, a fost conştient că această măsură, ca şi celelalte care au urmat mai târziu, va determina Rusia, mai devreme sau mai târziu, să devină inamicul implacabil al Germaniei. În cursul ulterior al evenimentelor, Rusia a făcut, apoi, tot mai multe încercări de şantaj, aşa că el (Führerul) a trebuit să se hotărască pentru a acţiona rapid, ca să o ia înaintea inamicului, care, aşa cum ştim acum, era incredibil de bine înarmat. În legătură cu asta, el (Führerul) a întrebat România ce atitudine ar dori să adopte. Faptul că această ţară luptă astăzi de partea Germaniei, după ce a depăşit criza internă, într-o perioadă scurtă, se datorează exclusiv Generalului Antonescu, al cărui curaj, hotărâre, devotament şi voinţă de a munci au reprezentat valori ce nu pot fi măsurate cu exactitate, dar care au avut o extraordinară influenţă în desfăşurarea evenimentelor. Încă de la început Antonescu a avut încrederea personală a Führerului.

De când armele au început să vorbească, Generalul a arătat curaj şi calităţi de conducător. Fără ezitare, el s-a plasat imediat de partea Germaniei şi în scurta perioadă de când conduce România a realiza lucruri extraordinare. În aceste condiţii, este o plăcere şi o mare satisfacţie pentru Führer să ştie că unităţi germane sunt, de asemenea,
sub comanda Generalului Antonescu (Referire la Grupul Antonescu, Armatele 3 şi 4 Române, Armata 11 Germană).

Eliberarea Basarabiei reprezintă primul succes pentru Antonescu şi el (Führerul) vrea să folosească această ocazie pentru a conferi Generalului Antonescu decoraţia prin care naţiunea germană răsplăteşte curajul, eroismul şi calităţile de conducere ale oamenilor ei.

Generalul Antonescu a mulţumit în modul cel mai sincer pentru atitudinea înţelegătoare pe care Führerul a arătat-o întotdeauna faţă de el. Acceptă cu bucurie decoraţia în numele Armatei Române şi al poporului român. În felul acesta, el repetă asigurarea pe care i-a dat-o deja Führerului la prima întâlnire cu el, şi anume că Germania poate conta fără rezerve pe poporul român, pentru că, la urma urmelor, nu Generalul Antonescu singur a mers cu Germania; în spatele lui s-a aflat întregul popor. Germania poate avea încredere şi în viitor în viteaza şi onesta naţiune română. România se
simte onorată că poate lupta împotriva duşmanului comun alături de Germania şi, astfel, să-şi contribuie la apărarea civilizaţiei.
Apoi, Führerul a conferit Generalului Antonescu Crucea de Cavaler, precum şi Crucea de Fier, clasa I şi a II-a.

Într-o scurtă convorbire, în prezenţa Feldmareşalului Keitel şi a colonelului Schmundt, care a urmat conferirii decoraţiei, Führerul a declarat că clarificarea rapidă a relaţiilor cu Rusia a fost foarte importantă. La începutul lui iunie el a avut convingerea că orice alt efort pentru a ajunge la o astfel de clarificare era tratat de ruşi într-o manieră de
tergiversare, astfel încât conflictul inevitabil putea numai să fie amânat pentru cel mult una sau două luni. În felul acesta, el s-ar fi declanşat într-o perioadă nefavorabilă pentru Germania, întrucât după mijlocul lunii august şi începutul lunii septembrie era dificil, din cauza vremii, să se înceapă o operaţiune militară împotriva Rusiei (Chiar şi aşa, faţă de programarea iniţială a Operaţiunii „Barbarossa”, cel mai târziu la data de 1 mai 1941, atacul contra URSS a fost amânat din cauza conflictului din Balcani, astfel că, ulterior, săptămânile pierdute au fost luate în calcul pentru a se explica eşecul din faţa Moscovei (decembrie 1941) şi – probabil – al întregii campanii din Est !).

După lungi deliberări şi după o examinare profundă a propriei sale conştiinţe, el (Führerul) a ajuns la convingerea că lupta era iminentă. El mulţumeşte României pentru că şi-a dat seama imediat care este situaţia în ceea ce o priveşte şi nu a făcut nici un fel de dificultăţi.

Problemele care trebuie să fie rezolvate sunt aceleaşi ca la începutul campaniei, adică mai întâi distrugerea forţei vii a inamicului şi, apoi, distrugerea sau capturarea centrelor industriale puternice şi a bazelor de materii prime ale Rusiei. În ceea ce priveşte prima chestiune, adică distrugerea forţei vii a duşmanului, ruşii înşişi au răspuns în maniera în care Führerul sperase întotdeauna, aproape sigur, fără însă a avea o certitudine.

Ei au acceptat lupta în apropierea frontierei. Ţinând seama de concentrarea extraordinară a forţelor lor, probabil că nu le-a mai rămas nimic altceva de făcut, întrucât o retragere a unor mase puternic concentrate nu mai era posibilă. În felul acesta, cea mai mare parte a armatei a suferit o înfrângere zdrobitoare, fiind făcută fie prizonieră, fie alungată. Numai resturi ale acestora au reuşit să stabilească un nou front. Acestea însă sunt datorate forţei de calitate mai slabă.

Rezultatele înaintării germane pot fi apreciate după numărul prizonierilor şi mărimea prăzii: 900 000 prizonieri, 10 000 avioane, 13 000 tancuri, 10 400 tunuri şi au fost capturate cantităţi considerabile de alte materiale. Întrucât, conform experienţei războiului mondial, sunt cel puţin doi răniţi la un prizonier, şi ruşii au luptat de data asta cu un fanatism deosebit, s-ar putea presupune că au fost scoşi din luptă 3 până la 4 milioane de soldaţi ruşi. Că ruşii au suferit pierderi grele este indicat şi de faptul că au fost combinate unele unităţi. În ceea ce priveşte al doilea obiectiv, anume ocuparea sau distrugerea centrelor industriale sau a bazelor de materii prime, el (Führerul) speră ca luna
viitoare să fie posibilă ocuparea Leningradului, cu centrul său industrial, regiunile mineraliere din sudul Ucrainei, zona industrială din jurul Harkovului şi zona industrială a Moscovei.

El speră să atingă aceste obiective înainte de începerea vremii nefavorabile.
Führerul a apreciat că următorul obiectiv major este atacarea Leningradului, care poate să înceapă peste două zile, îndreptarea unor „bucle” care mai persistă încă pe linia frontului şi distrugerea unităţilor care sunt încercuite în „pungi”. În continuare, trebuie să se înainteze în sud spre zonele mineraliere şi, în final, ca ultimă operaţiune, trebuie luată Moscova.

Chiar dacă s-ar fi obţinut rezultate mai mari decât cel care au fost obţinute acum, n-ar fi fost totuşi posibilă o înaintare mai rapidă, din cauză că nu s-ar fi putut asigura aprovizionarea. În aceste condiţii, a fost un succes pentru Germania că, practic, ea a putut să repună în funcţiune întreaga reţea de căi ferate în teritoriul ocupat, în parte cu material rulant rusesc, dar şi cu material rulant german, după schimbarea ecartamentului. În toate condiţiile însă aprovizionarea trebuie asigurată înainte de începerea următoarei înaintări, dacă nu se doreşte repetarea aceleiaşi erori pe care a făcut-o o altă binecunoscută personalitate (Napoleon în 1812 !) în timpul acţiunilor împotriva Rusiei.
În continuare, Führerul a discutat cu Antonescu unele probleme strategice, precum modul de acţiune în Ucraina, în special cu privire la posibilitatea de a împinge forţele ruseşti din sudul Ucrainei într-o „pungă”, încercuită de câteva divizii de tancuri.

Antonescu a confirmat această posibilitate şi a explicat, cu ajutorul hărţii, planurile pe care le are în ceea ce priveşte Grupul de Armate aflat sub comanda sa. El a menţionat, în acest sens, că în zona în care acţionează el a lichidat toate punctele de rezistenţă în două săptămâni; şi a insistat, în mod repetat, că, după lichidarea diverselor „pungi”, acolo se află concentrate prea multe trupe, astfel că poate exista pericolul unor dificultăţi în aprovizionare. El a sugerat ca în primul rând diviziile italiene, care au fost aduse acum, să fie deplasate mai departe spre nord, ca să poată fi astfel prevenită aglomerarea de trupe.
Führerul a răspuns că au fost deja date ordinele necesare pentru deplasarea italienilor şi pentru direcţionarea generală a trupelor spre nord.

Antonescu a declarat, în continuare, că vrea să ocupe în sud nu numai Odessa, ci şi Sevastopolul şi Crimeea, ca să cuprindă astfel şi bazele aeriene ale ruşilor de pe care aviaţia acestora, cu noile lor bombardiere ce au o viteză de 500 km, bombardează Constanţa.
Cu ajutorul hărţii, Antonescu a prezentat mai departe planurile sale privind înaintarea în Ucraina spre est şi sud a trupelor pe care le comandă, fără să prevadă totuşi date precise în legătură cu aceasta. El a indicat numai prin gesturi cu mâna direcţia generală de înaintare pe care o avea în vedere.
După încheierea discuţiei, Führerul a avut o întâlnire cu Feldmareşalul von Rundtsedt, în timp ce Antonescu era informat, într-o încăpere alăturată, despre intenţiile germane privind Kievul etc., de către colaboratori importanţi ai Feldmareşalului von Rundtsedt.

(DGFP, Series D, vol. XIII, London, HMSO, 1964,
doc. nr. 188, p. 296-299;
Andreas Hillgruber, Les entretiens secrets,
doc. nr. 85, p. 622-626;
Ion Calafeteanu, Români la Hitler,
doc. nr. 13, p. 93-96).

Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Maresalului Antonescu, Vol.I 4.IX1940-31.XII.1941

Bf 109E-3 „RICA”, detaliu interesant, pe extradosul aripilor se observă benzile galbene pre mai 1941 (intradosul pare revopsit complet albastru), în stânga nr. 23 din Grupul 7 Vânătoare. Karpovka, Stalingrad – noiembrie 1942

28/01/2015

Bf 109E-3 RICA. Karpovka, Stalingrad - noiembrie 1942

Despre „RICA” cartea Romanian Aeronautics in the Second World War 1941-1945 zice că ar fi soţia asului Ioan Mucenica, revista Modelism 1/2002 atribuie acestui avion numărul 22. Dacă nu i-au fost schimbate aripile RICA ar putea fi numărul 8, 24, sau 37 cel cu camuflaj german sub vopseaua verde românească.

Colonelul Willi Langkeit (al doilea stânga), comandantul regimentului de tancuri al diviziei Panzer-Grenadier Großdeutschland, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III prin Decret Regal nr. 1072 din 30 mai 1944, aici în fața tancului personal, un Panther Ausf. A, undeva la sud de Iași – mai/iunie 1944

23/01/2015

Willi Langkeit, Großdeutschland mai, iunie Iași 1944

Sursa: Horst Scheibert, Panzer-Grenadier Division Großdeutschland und ihre Schwesterverbände Eine Dokumentation in Texten, Bildern u. Ktn., Dörfler Verlag GmbH, 2000;

Ostași ai celebrei divizii Panzer-Grenadier Division Großdeutschland într-un moment de relaxare pe frontul din Moldova, cascadorul de ocazie este Uffz. Beetz al Pz. Füs. Rgt. Probabil fotografia este luată după bătălia de la Târgu Frumos din aprilie/mai, posibil undeva la sud de Iași – mai/iunie 1944

23/01/2015

Panzer-Grenadier Division Großdeutschland - Iași - mai, iunie 1944

Sursa: Horst Scheibert, Panzer-Grenadier Division Großdeutschland und ihre Schwesterverbände Eine Dokumentation in Texten, Bildern u. Ktn., Dörfler Verlag GmbH, 2000;

Leonard Mociulschi, aici general de brigadă comandant secund al diviziei 4 Munte, fotografia este luată probabil în timpul celui de-al doilea asediu al Sevastopolului, iunie/iulie 1942

21/01/2015

General Leonard Mociulschi - Sevastopol iunie, iulie 1942

Secția a 3-a Operații. Dare de seama asupra intervenției trupelor române pe timpul debarcărilor inamice la Feodosia, Kerci si Eupatoria în iarna 1941/1942

19/01/2015

Feodosia Kerci - iarna 1941-42

I. Situația trupelor române în Crimeea, în preajma debarcărilor de la Kerci, Feodosia și Eupatoria.

Comandamentul sovietic, vazând situatia grea a frontului Sevastopol, care era amenintat sa cada, cu toate întaririle trimise si cu tot sistemul de fortificatii din jurul lui, încearca sa slabeasca presiunea germano-româna printr-o serie de debarcari, fara mare importanta, pe coasta occidentala a Crimeei, înca din faza preparativelor atacului; toate aceste încercari au fost respinse cu succes si nu se atribuie inamicului posibilitatea de debarcare în stil mare.

Situatia fortelor germano-române în ajunul debarcarilor era: la Sevastopol – corpurile 54 si 30 armata, Detasamentul ,,Korne” si Brigada 1 Munte; în peninsula Kerci, nu se gasea decât comandamentul Corpului 42 german cu Divizia 46, care avea grosul pe litoralul de est al peninsulei si slabe elemente de supraveghere pe ambele coaste spre vest, pâna la gâtul peninsulei; Brigada 8 Cavalerie dispersata pe comunicatii de la Simferopol pâna la Karasubazar si Uskut, având caii la Novo Tarâtino; Brigada 4 Munte, în zona Simferopol – Alusta, cu unitatile dispersate.

Vremea devenise mizerabila. Comunicatiile – poleite de o ninsoare înghetata.
În aceasta situatie, inamicul debarca la 25/26 decembrie 1941 forte importante în partea de nord-est a peninsulei Kerci; operatiile de debarcare continua în cursul zilelor de 26, 27 si 28 decembrie.
Divizia 46 germana si-a angajat toate rezervele de care dispunea, fara a reusi sa lichideze decât în parte unele capete de pod, de la sud de Kerci.

II. Interventia trupelor române. ( Brigada 8 Cavalerie si Brigada 4 Munte )

1. Deplasarea trupelor române spre peninsula Kerci.
Fata de situatia critica aratata, comandamentul Armatei a 11-a germana ia urmatoarele masuri, în cursul zilei de 26 decembrie: la ora 15,45, da ordin ca Brigada 8 Cavalerie sa înceapa miscarea imediat, astfel ca în ziua de 27 decembrie sa se gaseasca cu elementele înaintate la Vladislavovka. Regimentul 3 Calarasi Moto va fi deplasat la Feodosia prin grija Corpului 42 Armata; Detasamentul ,,Korne”, aflat pe litoralul de nord de Sevastopol a fost pus în miscare de catre Armata a 11-a germana, la amiaza zilei de 26 decembrie, astfel ca în ziua de 27 decembrie, sa se gaseasca în zona Keneges; la ora 24 da ordin ca si Brigada 4 Munte sa se puna imediat în miscare, astfel ca sa ajunga în seara zilei de 28 decembrie, în zona Koktebel – Starâi Krâm – Sudak, lasând doua batalioane pentru asigurarea circulatiei pe soseaua Simferopol – Alusta.

Deplasarea trupelor române spre locul de interventie s-a executat în conditii foarte grele din cauza timpului extrem de nefavorabil, astfel: – Brigada 8 Cavalerie începe deplasarea pe fractiuni ( fiind dispersata cum s-a aratat mai înainte ) la 26 decembrie, ora 16; parcurge pâna la 27 decembrie, ora 16 o distanta de 100 km, ajungând cu capul la Koiasan; iar la 28, dimineata, ajunge în zona est Keneges, deci în mai putin de 48 de ore a parcurs în total 140 km.
– Detasamentul ,,Korne”, s-a pus în miscare în ziua de 26 decembrie, catre ora 14 si a ajuns în ziua de 28 decembrie, ora 14 în regiunea Leninskoie, parcurgând în acest timp 200 km;
– Brigada 4 Munte, a început deplasarea pe doua itinerarii, la 27 decembrie, ora 6, ajungând pâna în seara zilei de 28 decembrie, în zona Salâ – Sudak – Koktebel, parcurgând peste 100 km în 48 de ore.
Din acest moment situatia se agraveaza mai mult, deoarece inamicul începe debarcari si la Feodosia. Operatiile de debarcare încep la 28/29 decembrie ora 2,30, în urma unei puternice pregatiri de artilerie de pe vase. Dupa lupte înversunate care au durat toata ziua de 29 decembrie în oras, unde se gaseau numai elemente de servicii ale Corpului 42 si 1 – 2 baterii artilerie, inamicul cucereste, spre seara, în întregime, Feodosia. Situatia este cu atât mai grava, cu cât Corpul 42 Armata ( o divizie ) era angajat cu toate fortele în peninsula Kerci, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne”, erau de asemenea angajate pâna catre jumatatea peninsulei ( Leninskoie – Keneges ), Brigada 4 Munte se gasea la o etapa de mars de Feodosia ( 20 – 22 km ).

2. Atacul de la Feodosia ( 30 decembrie ).
La 29 decembrie, Armata a 11-a germana da urmatorul ordin: Corpul de Munte cu Brigada 4 Munte, Regimentul 3 Calarasi Purtat, 1 divizion vânatori care german, o baterie grea germana, sa atace si sa distruga inamicul debarcat la Feodosia, împreuna cu Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” care va ataca de la nord spre sud; în acest scop, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” au fost aduse înapoi, în regiunea Vladislavovka.
Atacul trebuia sa se produca la 30 decembrie dimineata, simultan de ambele mari unitati, dar nu s-a putut executa, deoarece inamicul a anticipat si a atacat în dimineata aceleiasi zile, cu 2 – 3 batalioane si care de lupta, la stânga Brigazii 4 Munte si dreapta Brigazii 8 Cavalerie, unde a dat de câteva fractiuni de servicii germane si un escadron din Regimentul 3 Calarasi Purtat, pe care le-a aruncat repede spre vest. Brigada 4 Munte, care începuse înaintarea spre Feodosia, a fost surprinsa si depasita de inamic pe la nord. Sub amenintarea manevrei inamice a fost silita sa se retraga spre vest, pâna la Karagos – Azimovka.

Trebuie mentionat ca trupele Brigazii 4 Munte, în urma a trei zile de mars, erau sleite de puteri, trebuind sa stea în ajunul atacului în ger de –20° C cu un echipament sumar de iarna; iar în dimineata de 30 decembrie s-a abatut asupra regiunii un viscol puternic si un ger de –30° C care a avut drept consecinte degerarea mortala a 180 oameni si înghetarea completa a uleiului armamentului automat.
Presiunea inamicului fiind continua, Corpul de Munte ordona ca Brigada 4 Munte sa se instaleze defensiv pe linia Starâi Krâm – viile de la cota 212, 5. De la stânga Brigazii 4 Munte si pâna la coasta Sivas era un gol de 30 km pe care Brigada 8 Cavalerie a reusit sa-l acopere pâna la regruparea Diviziei 46 germana, când
frontul s-a închegat pe linia generala: vest Koktebel – Azimovka – Kiet.

3. Operatiile de la 31 decembrie 1941 pâna la 15 ianuarie 1942.
În cursul zilei de 31 decembrie inamicul cauta sa taie iesirea din peninsula a trupelor germane, actionând pe directiile Daln Kamâsi si Vladislavovka, dar s-a lovit de rezistenta înversunata a Regimentului 2 Calarasi, care n-a cedat nici un pas. Aceasta rezistenta a permis Diviziei 46 germana, care era urmarita din spate, sa ajunga în zona Vladislavovka, unde ia legatura cu trupele române si se poate considera salvata.
Regimentul 2 Calarasi, ramas izolat în zona Kamâsi, se decroseaza în timpul noptii de 31 decembrie – 1 ianuarie si, strecurându-se printre elementele inamice pe întuneric si pe un viscol puternic, ajunge pâna dimineata în sectorul Brigazii 8 Cavalerie.
În cursul zilei, pe frontul Brigazii 4 Munte a fost respins un atac inamic în regiunea est Starâi Krâm.
Fortele inamice debarcate pâna la 31 decembrie erau: la Kerci, Armata 51 rusa ( 4 divizii ); la Feodosia, Armata 44 rusa ( 3 divizii ).
Armata a 11-a hotaraste sa atace pentru a reduce capul de pod de la Feodosia si a asigura stapânirea Crimeii. În acest scop, aduce spre Feodosia diviziile 170 si 132 germane de la Sevastopol si Divizia 18 Infanterie, aflata la vest de Nipru.
În timp ce comandamentul german îsi concentrase atentia spre Feodosia, în noaptea de 4/5 ianuarie 1942, alte forte inamice debarca la Eupatoria. Aici intervine Gruparea tactica ,,Müller”, în compunerea careia se aflau 2 baterii din Regimentul 53 Artilerie român si ulterior 2 baterii artilerie grea române. Pâna la 7 ianuarie, inamicul debarcat aici a fost complet nimicit.
În sfârsit, inamicul mai încearca o debarcare la Sudak, la 12/13 ianuarie care a fost respinsa de Brigada 4 Munte.
Dupa lichidarea debarcarii de la Eupatoria, perioada de criza nu era înca terminata. În timp ce inamicul întarea continuu, prin transporturi masive, trupele debarcate în peninsula Kerci si Feodosia*, noi debarcari erau asteptate la Ak. Mecet, Baikal, Perekop si Ciongar.
Totusi situatia se amelioreaza din zi în zi deoarece la Feodosia se formase un front la adapostul caruia soseau mereu întariri, Divizia 18 patrunsese cu grosul în Crimeea si se dirija catre peninsula Kerci, Divizia 10 trecuse Niprul si ajunsese cu capul în apropiere de istmul Perekop.
———
* Pâna la 14 ianuarie debarcasera în peninsula Kerci 7 – 8 divizii infanterie si o brigada
care lupta.
** Divizia 18 Infanterie a putut lua parte la aceasta batalie numai datorita eforturilor depuse de trupe, care au parcurs pe jos distanta de la Nipru pâna la front ( aproximativ 300 km în 12 zile ) plus distantele parcurse anterior de catre unitati, de la punctele de dislocare din teritoriul de ocupatie de la nord de Nipru, pâna la punctul de trecere Berislav, ceea ce înseamna înca circa 150 km pentru majoritatea unitatilor.
———
Prin sosirea acestor unitati, perioada de criza se putea considera trecuta iar comandamentul a putut începe în liniste pregatirea ofensivei pentru recucerirea Feodosiei, deoarece avea spatele asigurat si forte suficiente în tot lungul coastei, pentru a face fata oricarei surprize.
Între 8 – 14 ianuarie, Armata a 11-a îsi regrupeaza fortele si pregateste ofensiva contra inamicului debarcat la Feodosia.

4. Recucerirea Feodosiei.
Între 15 – 21 ianuarie, are loc contraofensiva care a avut drept rezultat recucerirea Feodosiei si respingerea inamicului pâna la gâtul peninsulei, unde frontul s-a stabilit cu începere de la 21 ianuarie, pe linia: Tulumceak – Mihailovka – Daln Kamâsi.
La acest atac au luat parte 3½ divizii germane si urmatoarele mari unitati române: Divizia 18 Infanterie, Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne”, în partea de nord a frontului, deci valoarea a 3½ divizii române. Brigada 4 Munte, aflata la dreapta Diviziei 170 germana, porneste la atac la 15 ianuarie în zorii zilei. Pâna la ora 8,15, înainteaza pâna pe linia Sarykaia – cota 236.
Un contraatac inamic dat asupra dreptei Diviziei 170 face ca aceasta sa se replieze. Brigada 4 Munte ataca cu un detasament în flanc si în spate trupele inamice din fata Diviziei 170 si le pune în deruta. Datorita acestei actiuni, Divizia 170 a putut relua înaintarea.
Ulterior, Brigada 4 Munte a întors succesiv toate rezistentele inamice de la dreapta Diviziei 170, usurându-i progresia.
Divizia 18 Infanterie** Brigada 8 Cavalerie si Detasamentul ,,Korne” au atins obiectivul fixat din prima zi.
La 21 ianuarie, situatia din Crimeea era consolidata.
Trupele inamice debarcate în zona Feodosia si peninsula Kerci au fost respinse spre est cu pierderi mari, iar frontul a fost stabilit în ,,gâtul” Crimeii, unde este distanta cea mai scurta si unde a ramas pâna la începerea ofensivei din mai 1942. Coasta de sud a Crimeii era solid asigurata prin Brigada 4 Munte. Coasta de nord vest a Crimeii era asigurata de Divizia 10 Infanterie*. Istmurile erau aparate prin Comandamentul Istmurilor care avea sub ordine un batalion din Regimentul 90 Infanterie si 2 escadroane din Brigada 6 Cavalerie.

5. Debarcarea inamica de la Sudak.
În momentul în care începea atacul asupra Feodosiei, inamicul debarca la Sudak, în noaptea de 15/16 ianuarie, forte puternice ( 7 – 8 batalioane ), care au început înaintarea spre nord-est. Prin aceasta operatiune inamicul a urmarit probabil sa întoarca frontul fortelor germano-române si sa se uneasca cu fortele din zona Feodosia.
Totodata, grupurile de partizani colaborau cu trupele inamice, actionând intens în spatele trupelor noastre.
În acest moment, se afla la Sudak o singura companie din Brigada 4 Munte.
Pentru a lichida aceste forte inamice care amenintau spatele trupelor noastre, s-a creat Detasamentul ,,Colonel Rukser” care a primit succesiv urmatoarele forte: 3 batalioane germane, batalioanele 13 si 14 vânatori munte, o companie din Batalionul 18 Vânatori Munte, o companie din Batalionul 14 Vânatori Munte si Divizionul 3 din Regimentul 4 Artilerie, toate din Brigada 4 Munte. În primele zile au fost si Batalionul 4 Pionieri din Brigada 4 Munte si 2 escadroane din Brigada 8 Cavalerie. Deci majoritatea fortelor din aceasta zona au fost românesti.
———
* Divizia 10, dupa ce a patruns în peninsula Crimeea, a primit ordin sa se îndrepte spre coasta de nord vest a acelei peninsule, pentru a asigura paza coastei între Eupatoria si Perekop.
———
Dupa lupte grele duse pe un ger naprasnic, viscol si într-un teren muntos, care au tinut pâna la 28 ianuarie, situatia este restabilita si în aceasta parte. Sudakul a fost recucerit, iar inamicul debarcat a fost distrus sau capturat, astfel: 800 prizonieri, 770 morti lasati pe teren, 12 tunuri, numeroase arme si munitii.
La succesul final din ziua de 28 ianuarie a contribuit în mare parte compania ,,Capitan Gertner” ( Batalionul 18 Vânatori Munte ) care, printr-o actiune îndrazneata, ataca în spate inamicul si îi taie retragerea spre mare, cucerind Sudakul.
Pentru prima data, la 5 noiembrie 1941, Sudakul este cucerit de unitatile române, iar la 28 ianuarie 1942, tot de catre trupe române este recucerit.
Sacrificiile Brigazii 4 Munte în luptele de la Feodosia si Sudak care au durat 13 zile sunt: 36 ofiteri – morti si raniti, 21 subofiteri – morti si raniti, 837 trupa – morti si raniti.

Concluzii generale
La prima ofensiva a Armatei a 11-a germana din istmul peninsulei Kerci si recucerirea Feodosiei, trupele române au participat în proportie egala cu acelea germane (3½ divizii germane si valoarea a 3½ divizii române).
Perioada de cea mai mare criza, debarcarea de la Feodosia, când situatia din Crimeea putea fi compromisa total, este salvata de prezenta în timp, la vest de Feodosia, a Brigazii 4 Munte.
Aceasta mare unitate româna, strabate în 48 de ore peste 100 km si este cea dintâi la portile Feodosiei, unde nu se mai aflau alte forte pentru a opri înaintarea inamicului, care cucerise orasul si înainta spre vest si spre nord. Interventia în timp util s-a facut numai datorita eforturilor depuse neîntrerupt timp de trei zile de marsuri fortate în conditii atmosferice exceptional de aspre.

Comandamentul german a pus toata nadejdea în rezistenta trupelor române.
Astfel, la 3l decembrie s-a prezentat la Postul de Comanda al Corpului de Munte, maiorul de stat major Stumpel, seful Biroului Operatii de la Corpul 42 Armata care a marturisit: ,,Toata situatia Armatei a 11-a depinde de puterea de rezistenta a Corpului de Munte. Rog pe domnul comandant al Corpului de Munte, sa faca tot posibilul si sa tina pozitia”.
Trupele române si-au îndeplinit cu succes aceasta grea misiune, rezistând în conditii neînchipuit de grele ( ger, viscol, teren înghetat, încât nu se puteau executa lucrari, iar armamentul automat nu mai functiona, având uleiul înghetat ).
Dupa aceasta oprire a inamicului, marile unitati române au trecut la ofensiva, al carei rezultat a fost salvarea Crimeii.

A.M.R., fond M. St. M., Sectia a 3-a Operatii, dosar 2078, filele 30 – 39.

ARHIVELE MILITARE ROMÂNE
CENTRUL DE CERCETARE SI PASTRARE
A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE

Coordonatori:
Valeriu Florin Dobrinescu
Ion Patroiu
Gheorghe Nicolescu

Autori:
Botoghina Iulian
Ciuhan Vasile
Manea Vasilica
Matei Lenuta
Nicolescu Lenuta
Stoianovici Constandina

RELATII MILITARE ROMÂNO – GERMANE
1939 – 1944 – documente –

Editura EUROPA NOVA – Bucuresti – 2000 p.175-179

Mitralieră AA cvadruplă Maxim model 1931 (M4) de captură. URSS – vara/toamna lui 1941

16/01/2015

Mitralieră de captură. URSS - varatoamna lui 1941

Lt. av. Marinescu Eugen „Matra” † 14 noiembrie 1989. Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, erou „răsplătit” de regimul comunist cu 17 ani de temniță.

14/11/2014

MARINESCU EUGEN. Cotul Donului. aerodr. Tacinskaia. - 14 Noiembrie 1942

La mulți ani! Dl general de flotilă aeriană (r.) DAN STOIAN (n. 13 noiembrie 1919) împlinește azi frumoasa vârstă de 95 de ani. Mulți ani înainte!

13/11/2014

Gen. Ion Dumitrache (comandantul Diviziei 2 Munte, 1941-1944).

11/11/2014

General Ion Dumitrache

(fotografie colorată de subsemnatul)
© https://honoretpatria.wordpress.com/

„MS Regele Mihai I decorând drapelul Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul” cu ordinul „Mihai Viteazul” cl. III”. București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

08/11/2014

9150

Lansarea unui baraj de mine, în imagine probabil un distrugător clasa ”R”, N.M.S. Regele Ferdinand sau N.M.S. Regina Maria. (undeva pe coasta Crimeei?) – Noiembrie 1941

01/11/2014

Distrugător clasa R. Crimeea - Noiembrie 1941

Odessa sub ocupația armatei române (teatrul de operă și balet), în dreapta un camion Tatra T93. – Octombrie 1941

29/10/2014

Odessa (teatrul) - Octombrie 1941

„Populația Odessei îmbrățișează crucea eliberatoare.” – Octombrie 1941

19/10/2014

Odessa - Octombrie 1941

La o zi după cucerirea Odessei, portul. – 17 Octombrie 1941

17/10/2014

Odessa - 17 octombrie 1941

Coloană de ostași călări avansează spre Stalingrad. Don – Septembrie 1942

30/09/2014

Stalingrad. Don - septembrie 1942

IAR-80, aerodromul de campanie Salz. Transnistria – septembrie 1941

10/09/2014

IAR-80. Salz - Septembrie 1941

Mareșalul Ion Antonescu, aici la o mănăstire aflată în apropierea liniei frontului. – Mai 1944

23/08/2014

Mareșal I. Antonescu - Mai 1944

Armarea unui hidroavion CANT Z.501 Gabbiano din Escadrila 101 Hidro-patrulare (Comandamentul Aero Dobrogea, Flotila de Hidroaviaţie Mamaia). Siutghiol – Iulie 1941

30/07/2014

Mamaia, Siutghiol - Iulie 1941

Vânători de munte în marș, în centrul imaginii, camuflat cu ramuri, un tun antitanc Schneider cal. 47mm md.1936 tractat de o șeniletă Malaxa tip UE. Transnistria – Iulie 1941

29/07/2014

Transnistria - Iulie 1941

Pod peste Nistru, posibil în zona Moghilău, în imagine trupe de cavalerie cu uniforme de vară, fixată la șa se observă sabia de cavalerie trupă model 1916 (1882). – Iulie 1941

28/07/2014

Nistru, Moghilău - Iulie 1941

Coloană blindată în capitala Basarabiei, tancuri R-2 (Skoda S-II-a) și motociclete Zündapp KS 600 cu ataș, motocicliștii poartă bereta neagră a trupelor de tancuri, vestoane de vară și brasardă galbenă de recunoaștere. Chișinău – Iulie 1941

27/07/2014

Basarabia, Chișinău - Iulie 1941

La Nistru, de notat căștile camuflate cu un strat de noroi, în prim plan tunul antitanc Bofors, cal. 37 mm, model 1936. – iulie 1941

26/07/2014

Nistru - Iulie 1941

O masă festivă în cinstea eliberării Basarabiei. – Iulie 1941 *** Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.

25/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (3)

În urmărirea inamicului, majoritatea ostașilor poartă uniforme de vară, din doc, se observă căștile model 1939 care mai poartă cifrul fostului rege Carol II iar în dreapta țeava unei puști-mitralieră Z.B. model 1926/1930. Basarabia – Iulie 1941

24/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (2)

În așteptarea ordinului de atac. Basarabia – Iulie 1941

23/07/2014

Basarabia - Iulie 1941 (1)

Basarabeni oferă pâine și sare trupelor eliberatoare, în centru un sergent major din Plutonul de Propagandă, se observă emblema PP deasupra buzunarului stâng. Basarabia – Iulie 1941

23/07/2014

Basarabia - Iulie 1941

Ostaşi români întâmpinați cu pâine şi sare într-un sat Bucovinean, de notat ostașul român dotat cu cască de oțel germană model 1935 iar în spatele lui un ostaș cu ecusonul PP (Plutonul de Propagandă). Bucovina – Iulie 1941

22/07/2014

Bucovina - Iulie 1941

Chișinău (în colțul din dreapta jos, un soldat motociclist român – se observă brasarda galbenă de recunoaștere) – Iulie 1941

16/07/2014

Chișinău - Iulie 1941-001

Chișinău – Iulie 1941

Chișinău - Iulie 1941-002

Chișinău – Iulie 1941

Chișinău - Iulie 1941 -003

Mareșalul Ion Antonescu pe front, în centru col. adj. Mircea Elefterescu, Șeful Cabinetului Militar al Conducătorului. Basarabia – Iulie 1941

16/07/2014

Mareșalul Ion Antonescu. Basarabia - Iulie 1941

Soldat român, servant al unei mitraliere ”Z.B.53, cal.7,92mm, md.1937” (aici folosită ca mitralieră antiaeriană). Basarabia – (4,5?) Iulie 1941

10/07/2014

Soldat român. Basarabia – (4,5) Iulie 1941

(fotografie colorată de subsemnatul)

© https://honoretpatria.wordpress.com/

Generalleutnant-ul Hasso von Manteuffel, comandantul diviziei de elită ”Panzer-Grenadier-Division Großdeutschland”, în fundal stânga un general român neidentificat. Moldova (probabil Podul Iloaiei) – 27 mai 1944

26/06/2014

Generalleutnant Hasso von Manteuffel. Moldova (probabil Podul Iloaiei) - 27 mai 1944

Cpt. comandor av. Francisc Galeno (prim plan, stânga), comandantul Grupului 3 Bomb. Picaj „Stuka” (Junkers Ju-87), cu una din mascotele grupului. -aerodromul de campanie- Nicolaev – Mai 1943

30/05/2014

Cpt. comandor av. Francisc Galeno Nicolaev - Mai 1943

Maiorul Ioan Pălăghiţă, Cdt. Bat. 1, Reg. 94, Div. 19 Inf., Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul și unul din cei optsprezece ofițeri români decorați cu Ordinul militar german Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes (Crucea de Cavaler a Crucii de Fier), căzut pentru Patrie în timpul luptelor din Kuban – 9 Mai 1943

09/05/2014

Maiorul Ioan Pălăghiţă. Kuban - 9 Mai 1943

Avion de transport Junkers Ju 52/3m. Donetsk – Mai 1943

08/05/2014

Junkers Ju 52 românesc. Donetsk - Mai 1943

Cadrul nr. 8614 Gardian public, uniformă model 1930 (după accesoriile de culoare albă probabil o uniformă de paradă), iar în fundal câţiva subofiţeri de infanterie (şapci cu bandă albastră, după formă probabil model 1934), în dreapta, cel cu coif, un jandarm. Bucureşti – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

03/05/2014

8614

Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)

Mareșalul Ion Antonescu discută cu doi bravi veterani (cel din dreapta poartă o bonetă de veteran decorată cu două galoane de rănit în luptă care sunt vizibile și pe brațul stâng). Basarabia – (probabil) 29 Aprilie 1944

29/04/2014

Mareșalul Antonescu. Basarabia - 29 Aprilie 1944

Generalul Constantin Pantazi, ministrul apărării naționale, sărbătorește Paștele alături de ostași. Kuban – Duminică, 25 Aprilie 1943

20/04/2014

General Constantin Pantazi. Kuban - Duminică, 25 Aprilie 1943

Punct de observație pe frontul Kubanului. Kuban – 14 Aprilie 1943

14/04/2014

Kuban – 14 Aprilie 1943 color

(fotografie colorată de subsemnatul)

© https://honoretpatria.wordpress.com/

Camarazi, ostaș român în grad de fruntaș și un soldat german al diviziei ”Panzer-Grenadier-Division Großdeutschland”, în timpul primei bătălii de la Târgu Frumos. Moldova, Târgu Frumos – 6/12 Aprilie 1944

06/04/2014

Targu Frumos - 6.12 Aprilie 1944

Generalul Petre Dumitrescu, decorat cu Frunze de Stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier – 4 Aprilie 1944

04/04/2014

Generalul Petre Dumitrescu 4 Aprilie 1944

Coloană de infanterie în marş spre peninsula Kerci. Kerci – Aprilie 1942

01/04/2014

Kerci  - 00 Aprilie 1942

Instructor german al Luftwaffe oferă îndrumări unui sergent român la operarea unui tun antiaerian. Ploiești – Aprilie 1941

01/04/2014

România,  Ploiești – Aprilie 1941

Puitorul de mine ”N.M.S. Amiral Murgescu” în timpul unei escorte între Constanța și Sevastopol. Marea Neagră – 5/6 Martie 1943

07/03/2014

Marea Neagră - 5.6 Martie 1943

Canonieră clasa C: ”NMS Eugen Stihi”, „NMS Dumitrescu Constantin” sau „NMS Ghiculescu Ioan”, în timpul unei misiuni de escortă (spre Crimea?). Marea Neagră – Martie 1943

05/03/2014

Marea Neagră - Martie 1943

Vânători de munte în timpul luptelor din Caucaz, se observă mitraliera Z.B-53 model 1937, cal. 7,92mm şi puşca ZB model 1924, cal. 7,92mm. Caucaz – Februarie 1943

21/02/2014

Caucaz - Februarie 1943

Poziții defensive pe malul Mării Negre, mitraliera este un ZB-53, model 1937, cal. 7,92 mm, iar ostașul din dreapta este înarmat cu o pușcă sovietică Mosin-Nagant model 1891/30, cal. 7,62 mm (probabil provenită din capturi de la inamic). Caucaz, Novorossiysk – Februarie 1943

19/02/2014

Novorossiysk - februarie 1943

București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941

15/02/2014

7768865988879150937110321
10816123661240814405

București – Parada Victoriei, 8 noiembrie 1941, a set on Flickr.

Stop cadre film Agfa color, 1941 (copie digitală după original aflată în colecția personală)

Ostași călare. Cotul Donului – 15 Decembrie 1942

30/12/2013

Cotul Donului - 15 decembrie 1942

Generalul de brigadă Leonard Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte, aici în tranșee alături de soldați (decorat cu ”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” la 18 Decembrie 1943 pentru acțiunile împotriva capului de pod sovietic de pe Dealul Mitridat, sud Kerci). Kerci – 5 Februarie 1944 (fotografie colorată de subsemnatul);

25/11/2013

Generalul Leonard Mociulschi. Kerci – 5 Februarie 1944

Trei ași căzuți pentru patrie. Peste un an și jumătate de la luarea acestei fotografii nici unul din cei trei vânători nu vor mai fi în viață. Cel care îl felicită pe comandantul Grupului 7 Vânătoare, cpt. av. Alexandru Șerbănescu (47 victorii, căzut la 18 august 1944), este cpt. av. Lucian Toma (13 victorii, căzut la 25 septembrie 1944), între cei doi se află adj. rez. av. Constantin Lungulescu (24 victorii, căzut la 24 iunie 1944). Fotografia este luată în primăvara lui 1943 pe aerodromul de la Plavograd, URSS.

07/10/2013

Alexandru Șerbănescu - primăvara lui 1943 ,Plavograd, URSS

Sursa foto:  Dan Melinte, Teodor Moroșanu, Romanian Fighter Colours 1941-1945; Originalul acestei fotografii se află în colecția domnului Dan Antoniu.

Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.

25/07/2013

Gen. Ion Antonescu

(sursa info: Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea – Jurnalul Mareșalului Antonescu, Vol.I); Sursa foto: Armata Română în Al Doilea Război Mondial, Ed. Meridiane, București 1995;

Generalul Ion Antonescu asistă la slujba de parastas a Regelui Ferdinand I. Primul din dreapta, Col. Adj. Mircea Elefterescu, Șeful Cabinetului Militar al Conducătorului. Biserica mănăstirii Curtea de Argeș, 20 iulie 1941

20/07/2013

Curtea de Argeș, 20 iulie 1941

Tancuri R-2 (Skoda S-II-a) din Regimetul 1 Care de Luptă, Divizia 1 Blindată, pe o stradă din apropierea Catedralei Mitropolitane, imaginea este luată dintr-un Volkswagen Kübelwagen (VW Typ 82) al corpului 54 armată german. Chișinău – 16 Iulie 1941

16/07/2013

Chișinău - 16 iulie 1941

De la stânga: General Aurelian Son (?!) (cdt. al Corpului 5 A. 1941-1943), General der Infanterie Arthur Hauffe (şeful Misiunii Militare Germane, 1941-43), M.S. Regele Mihai I, Conducătorul Statului – Gen. Ion Antonescu. Miercuri, 9 iulie 1941.

09/07/2013

Miercuri, 9 iulie 1941

Un cimitir de onoare al ostașilor români căzuți pentru eliberarea Basarabiei, în fundal orașul Bălți, în centrul imaginii se observă catedrala Sfântul Nicolae (clopotnița din dreapta a fost distrusă în 1965). Foto ca. 1941

27/06/2013

Bălți, Basarabia. Ca. 1941

Populația locală, eliberată de sub teroarea bolșevică, salută trupele române eliberatoare, în stânga, un camion ”Tatra T93”. Basarabia – (5,6?) Iulie 1941

22/06/2013

Basarabia - (5,6) Iulie 1941

Sus: Contraamiralul Ioan Georgescu prezintă M.S. Regelui Mihai l membrii Statului Major al Marinei Regale, rândul 1: c-am Georgescu Ion, M.S. Regele Mihai, gen. Șova Nicolae, cdr. Roman August, cor. Zlatian Paul, cdr. Bardescu Nicolae (Bombardescu), cdr. av. Georgescu C-tin (Şarpele), cdr. Macellariu Horia. Rândul 2: ofiţer infanterist?, ofiţer german de legătură?, cpt. Prejbeanu Iulian, lt. Străjescu Paul, asp. Reus Radu, ?. (Ca. 1942/43 – n.m.) Foto: colecția Cristian Crăciunoiu.

26/04/2013

Regele Mihai - ca. 1942

Sursa foto/info: Vedetele Torpiloare din Marina Română – Cristian Crăciunoiu, Ed. Modelism, București 2003;

Vânători de munte în marş spre Sevastopol (pentru a lua parte la ofensiva româno-germană planificată la data de 17 dec.) – (fotogr. colorată de subsemnatul). Crimea – 11 Decembrie 1941

27/02/2013

Crimea - 11 Decembrie 1941

Mitralieră ”Z.B.53, cal. 7,92mm, md.1937” în acțiune, putem observa și căștile tip „olandez” model 1939 (fotografie colorată de subsemnatul). Stalingrad – 17 Septembrie 1942

24/02/2013

Stalingrad - 17 Septembrie 1942

General (r.) Gheorghe Netejoru, n. 21 iunie 1922 com. Băneasa, jud. Vlaşca – d. 29 noiembrie 2012 Giurgiu, pe front sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie de Gardă. Fotografie luată cu puțin timp înainte de a fi luat prizonier în urma trădării de la 23 august 1944, aici alături de prietena Paula Manolescu (viitoarea soție), care l-a așteptat timp de 10 ani să se întoarcă din lagărele sovietice!

09/02/2013

GHEORGHE NETEJORU copy

Sursa foto: Şi eu am luptat în Est. Spovedania unui fost prizonier de război, Gheorghe Netejoru, Ed. Militară, 2010; (fotografie colorată de subsemnatul)

EROI, veterani de război (încă) în viață: dl general de flotilă aeriană (r.) ION DOBRAN – împlinește azi, 5 februarie 2013, frumoasa vârstă de 94 de ani – pe front locotenent av. pilot de vânătoare pe avioul Messerschmitt Bf 109, AS cu 10 victorii confirmate, 3 probabile și 1 la sol. Mulți ani înainte! PATRIA RECUNOSCĂTOARE!

05/02/2013

general de flotilă aeriană (r.) ION DOBRAN

Sursa foto: dl Dan Melinte/ @worldwar2.ro/forum (fotografie colorată de subsemnatul)

Azi, 13 noiembrie 2012, dl general de flotilă aeriană (r.) DAN STOIAN (veteran de război, pe front locotenent av. pe bombardierul bimotor Junkers Ju 88 A-4 cu 147 de misiuni de război) împlinește frumoasa vârstă de 93 de ani. Mulți ani înainte! PATRIA RECUNOSCĂTOARE!

13/11/2012

În fundal se observă bombardierul Junkers Ju 88 A-4 cu nr.120, avion pilotat pe front de către lt. av. Dan Stoian.

Marți, 11 septembrie 2012, a trecut la cele veșnice dl veteran de război, colonel de tancuri (r) Gheorghe Cojocea (n. 5 aprilie 1922), fost Leutnant în Wehrmacht, supravieţuitor a celei mai mari bătălii de tancuri din istorie – Unternehmen Zitadelle/ 4 – 20 iulie 1943 , de la Kursk (fotografie colorată de subsemnatul).

13/09/2012

Sursă știre: worldwar2.ro/forum, sursa foto alb/negru: http://www.evz.ro/detalii/stiri/eu-trebuia-sa-mor-demult-la-kursk-810076.html.

Dna căpitan comandor (r) Mariana Drăgescu, ultima supravieţuitoare din celebra Escadrila Albă*, împlineşte azi, 7 septembrie 2012, venerabila vârstă de 100 de ani. Aici, în această fotografie**, probabil undeva pe aerodromul Kotelnikovo, sud Stalingrad – Septembrie 1942

07/09/2012

* (Escadrila Sanitară, redenumită Escadrila 108 Transport Ușor din august 1942 ) ** (fotografie colorată de subsemnatul)

Căpitan av. EROU Alexandru Șerbănescu. 100 ani de la naştere (17.05.1912 – 2012), 68 de ani de la ultima luptă aeriană (18.08.1944-18.08.2012). In Memoriam!

18/08/2012

Azi s-a stins din viață dl general (r) Ioan Dicezare (12/08/1916-10/08/2012), ultimul supraviețuitor, care a reușit să iasă din încercuirea de la Stalingrad, al celebrului Grup 7 Vânătoare. Cavaler al Ordinelor: Mihai Viteazul, Virtutea Aeronautică, Coroana României și al ordinului german „Crucea de Fier” clasa I. Erou cu peste 500 misiuni de luptă și un as cu 19 victorii aeriene (16 confirmate și 3 probabile). Dumnezeu să-l odihnească în pace!

10/08/2012


Sursa foto: dl Dan Melinte/ @worldwar2.ro/forum

Generalul de brigadă Edgar Rădulescu (dreapta), Comandantul Diviziei 11 Infanterie, decorat cu „Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” de către un ofițer german. (la nord de) Iași – 3 Iulie 1944

02/04/2012

Generalul aviator Emanoil Ionescu (stânga), Comandantul Corpului 1 Aerian, decorat cu „Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” (10 Mai 1944) de către Luftwaffe Generaloberst Otto Deßloch, comandantul ”Luftflotte 4”. (pe un aerodrom din) Moldova – 7 Iunie 1944

23/02/2012

Generalul de divizie Nicolae Tătăranu, Comandantul Diviziei 20 Infanterie, decorat cu „Crucea de Cavaler a Crucii de Fier”, Stalingrad – 17 Decembrie 1942

13/02/2012

Foto: Arhiva fam. Tătăranu
Poza poate fi reprodusă doar cu acordul propietarului!

Soldați în tranșee așteaptă un atac sovietic, în prim plan și în fundal pușca ”ZB, md. 1924, cal. 7,92mm”, în centru pușca-mitralieră ”Z.B. -md. 1926/1930” (fotografie colorată de subsemnatul). Cotul Donului – 23 Ianuarie 1943

23/01/2012

Un vânător de munte (Brigada 4 Munte) alături de noul său prieten, probabil o captură de război. Crimea (Feodosia?) – /?/ Ianuarie 1942

05/01/2012

Generalul de armată Petre Dumitrescu, aici purtător al Ordinului Mihai Viteazul cl.III (piept) și cl.II, Crucea de Fier cl.I, Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar (fotografie colorată de subsemnatul). / – 9 Iulie 1944

29/12/2011

Mareșalul Ion Antonescu la vila de la Predeal, aici pozând pictorului Isachi Mirea. Predeal – 23, 24? Noiembrie 1941

08/12/2011

Soldat român, servant al unei mitraliere ”Z.B.53, cal.7,92mm, md.1937” (aici folosită ca mitralieră antiaeriană). Basarabia – (4,5?) Iulie 1941

10/11/2011

Basarabia – (4,5) Iulie 1941

Soldați români în marș spre front (autorul fotografiei este, corespondentul și fotograful de război german, Walter Vießmann). Transnistria (Iwanowka?) – 23 Septembrie 1941

23/09/2011

Un plutonier major (stânga) al unei unități românești de vânători de munte (Divizia 3 Munte?), preia un sector de front de la un ofițer german al ”1. Gebirgs-Division” (fotografia face parte din arhiva Bundeswehr, 1. Geb.-Division). Caucaz – /?/ Septembrie 1942

05/09/2011

Mareșalul Ion Antonescu, oferă unui soldat, ca suvenir, capela personală. (autorul fotografiei este celebrul fotograf, Hanns Hubmann). (gara) Tighina – 23 August 1941

23/08/2011

Recuperarea Basarabiei, ostaș român, probabil al Diviziei 15 Infanterie, înaintează spre Tighina printr-un câmp cu floarea soarelui. (la sud de) Chișinău – 15 Iulie 1941

12/07/2011

Locotenentul av. Gheorghe Stroici (stânga), arată unui camarad german pala elicei avionului ”Heinkel He-111H-3”, nr.25? (Grupul 5 Bombardament, Escadrila 78 Bomb.) lovită de un vânător sovietic în timpul primei misiuni de bombardament din timpul campaniei de eliberare a Basarabiei. Moldova (aerodromul Ziliștea) – 22 Iunie 1941

05/07/2011

Recuperarea Basarabiei, ostaș român atacă pozițiile sovietice sub protecția tirului artileriei românești. Basarabia – 5 Iulie 1941

02/07/2011

Basarabia – 5 Iulie 1941

Trofeu de război, vânători de munte pozează cu un drapel sovietic capturat. Drapelul aparține, probabil, unei academii militare sovietice și poartă inscripția ”Пролетарии всех стран, соединяйтесь!” (Proletari din toate ţările, uniţi-vă!). Caucaz – 26 Septembrie 1942

13/06/2011

Mareșalul Ion Antonescu, alături de cel care îl va trăda, exact peste trei ani de la luarea acestei fotografii. Tighina – 23 August 1941

24/05/2011

Camarazi, patru vânători de munte (al doilea, al treilea, al cincilea și al șaselea din stânga), pozează cu celebrul Léon Degrelle (centru), pe atunci ”Leutnant” (locotenent) în ”Wallonische-Infanterie Bataillon 373” (Légion Wallonie), mai târziu, 1944-1945, comandantul diviziei de voluntari ”28. SS-Freiwilligen-Grenadier-Division Wallonien”. Caucaz – 22 August 1942

06/05/2011

Soldați EROI români, căzuți la datorie pe frontul Stalingradului. Stalingrad – 19/20 Noiembrie 1942

29/04/2011

Vedetele torpiloare de tipul ”Power”. N.M.S. ”Vedenia”(nr.4), ”Vântul”(nr.5), ”Vijelia”(nr.6), ”Viforul”(nr.7), ”Vârtejul”(nr.8), ”Vulcanul”(nr.9). Marea Neagră – 22 Aprilie 1943

22/04/2011

Vedete torpiloare tipul ”Power”. Marea Neagră – 22 Aprilie 1943_1

Vedete torpiloare tipul ”Power”. Marea Neagră – 22 Aprilie 1943_2

Vedete torpiloare tipul ”Power”. Marea Neagră – 22 Aprilie 1943_3

Punct de observație pe frontul Kubanului. Kuban – 14 Aprilie 1943

14/04/2011

Kuban – 14 Aprilie 1943

Generalul de divizie Corneliu Calotescu(dreapta), comandantul Diviziei 3 Infanterie, discută situația frontului cu General der Infanterie Friedrich Mieth (prim plan), comandantul IV. Armeekorps. (nord-vest de) Iași – 27 Iunie 1944

04/04/2011

Piloți ai ”Grupului 3 Bomb. ușor în Picaj”, dotat cu ”Junkers Ju-87 Stuka”, decorați cu ”Crucea de Fier” de către Luftwaffe Generaloberst Otto Deßloch, comandantul ”Luftflotte 4”. Istmul Perekop – 12 Octombrie 1943

28/03/2011

1943 10 12 - Istmul Perekop_1

1943 10 12 - Istmul Perekop_2

Soldat român, aduce ultimele informații despre pozițiile sovietice, la postul de comandă avansat al Generalleutnant-ului Hasso von Manteuffel, comandantul diviziei de elită ”Panzer-Grenadier-Division Großdeutschland”. Moldova – 8 Iulie 1944

16/03/2011

Locotenent Erou Sorin Dascălu, căzut la datorie în luptele de la Tatarca, documente din arhiva O.N.C.E.. Tatarca – 9,10? Octombrie 1941

06/03/2011

Locotenent Erou Sorin Dascălu

Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.

Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Dimensiunile imaginilor sunt aproximativ 1350×900 pixels.

Locotenentul Erou Sorin Dascălu -bunicul domnului Sorin Vlasie-, Regimentul 14 Dorobanți (Roman), Brigada 7 Infanterie, Divizia 7 Infanterie. Căzut eroic la datorie, Odesa – 10 Octombrie 1941

05/03/2011

Sublocotenet Sorin Dascălu 1933.

Locotenent Sorin Dascălu (dreapta), alături de camarazi ai Regimentului 14 Dorobanți (Roman).

Locotenent Sorin Dascălu (prim plan).

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenent Sorin Dascălu, alături de soția Maria, vara lui 1941.

Locotenentul EROU Sorin Dascălu, CĂZUT LA DATORIE, Odesa – 10 Octombrie 1941

Mormântul locotenentului Erou Sorin Dascălu din Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina.

Mormântul locotenentului Erou Virgil Pântea, căzut eroic la datorie la 24 August 1941, prietenul locotenentului Erou Sorin Dascălu.

Cimitirul Eroilor ”General Drăgălina” din Tighina 1942.

Mulțumiri domnului Sorin Vlasie.
Pozele pot fi reproduse doar cu acordul propietarului!

Submarinul ”N.M.S. Delfinul” se pregătește pentru cea de-a cincea crucieră, 2 – 7 noiembrie, din zona Sevastopol. Constanța – 30 Septembrie 1941

02/02/2011

N.M.S. Delfinul. Constanta – 30 Septembrie 1941

Submarinul ”N.M.S. Delfinul” se pregătește pentru cea de-a treia crucieră, 12 – 20 august, din zona Odesa. Constanța – 11 August 1941

01/02/2011

N.M.S. Delfinul. Constanta – 11 August 1941

Distrugător clasa ”R” în misiune (fundal), ”N.M.S. Regele Ferdinand” sau ”N.M.S. Regina Maria”. Marea Neagră – 31 Mai 1943

31/01/2011

Puitorul de mine ”N.M.S. Amiral Murgescu” în camuflaj de război. (N.M.S.-Nava Majestății Sale). Constanța? – 11 Septembrie 1942

27/01/2011

N.M.S. Amiral Murgescu. Constanta – 11 Septembrie 1942

Mitralior de bord al unui bombardier ”Heinkel He-111H-3” operează o mitralieră ”Rheinmetall MG 15, cal. 7.92 mm”, în stânga se observă o antenă de radiolocație (în formă de cerc). Cotul Donului (aerodromul Tacinskaia) – 20 Septembrie 1942

26/01/2011

Pilot și observator al unui bombardier bimotor ”Heinkel He 111 H-3”. Cotul Donului (aerodromul Tacinskaia) – 20 Septembrie 1942

25/01/2011

Bombardierul mediu ”Heinkel He-111H-3”, avion nr.18, Flotila 2 Bombardament, Grup 5 Bdt., Escadrila 79?(80?) Bdt., fotografiat dintr-un cort de campanie. Cotul Donului (aerodromul Tacinskaia) – 20 Septembrie 1942

24/01/2011

Generalul de corp de armată Corneliu Drăgălina, comandantul Corpului 6 Armată. (”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” – 9 August 1942). Stalingrad – 4 Octombrie 1942

20/01/2011

Generalul de brigadă Leonard Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte, în tranșee alături de soldați. (”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” -18 Decembrie 1943). Kerci – 5 Februarie 1944

19/01/2011

Kerci – 5 Februarie 1944

Colonelul Radu Korne, comandantul Diviziei 8 Cavalerie, decorat cu ”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier” de către Generaloberst Hermann Hoth, comandantul ”4. Panzerarmee” (Armata 4. Blindată) și a ”Armeegruppe Hoth” (Grupul de Armate Hoth). Stalingrad – 18 Decembrie 1942

18/01/2011

honoretpatria.wordpress

Material de război sovietic distrus de Armata Română în zona Stalingrad. Stalingrad – 20, 29 Septembrie 1942

17/01/2011

Stalingrad – 20 Septembrie 1942

Polikarpov I-153. Stalingrad – 25 Septembrie 1942

Polikarpov I-153. Stalingrad – 25 Septembrie 1942

Lavochkin GG-3. Stalingrad – 29 Septembrie 1942

Soldați în camuflaj de iarnă pe coasta Crimeii, manevrează în poziție de tragere un tun antitanc ”Böhler, cal. 47mm, md.1935”. Crimea – 18 Ianuarie 1944

13/01/2011

Soldați în camuflaj de iarnă pe coasta Crimeii, în prim plan o mitralieră ”Z.B.53, cal. 7,92mm, md.1937”. Crimea – 18 Ianuarie 1944

12/01/2011

Vânători de munte, Brigada 1 Munte, în marș spre Sevastopol, pentru a lua parte la ofensiva planificată la data de 17 Decembrie. Crimea, Sevastopol – 14 Decembrie 1941

11/01/2011

Post de gardă la Cotul Donului. Cotul Donului – 19 Februarie 1943

10/01/2011

Forțarea fluviului Don, pionieri construind un cap de pod. Cotul Donului – 27 August 1942

06/01/2011

Cotul Donului - 27 August 1942

Mijloc local de transport. Stalingrad, stepa Kalmucă – 3 Septembrie 1942

05/01/2011

Mitralieră ”Z.B.53, cal. 7,92mm, md.1937” în acțiune. Stalingrad – 17 Septembrie 1942

04/01/2011

Transportul apei destinată soldaților din linia întâi, stepa Kalmucă la sud de Stalingrad. Stalingrad, stepa Kalmucă – 3 Septembrie 1942

30/12/2010

Material de război sovietic distrus de Armata Română în zona Stalingrad. Stalingrad – 17 Septembrie 1942

29/12/2010

Hangar sovietic distrus de aviația română.

Tun de câmp sovietic cal. 76mm, md.1939 (76-мм дивизионная пушка обр. 1939 г.)

De la stânga  la dreapta: un tanc ”BT-7 md.1935”, trei tractoare de tipul ”STZ-KhTZ 15/30” (tractor american ”International 10/20” modificat), folosit de armata sovietică ca și tractor de artilerie.

Tun antitanc ”Schneider, cal. 47mm, md.1936” în fața Stalingradului. Stalingrad – 5 Septembrie 1942

28/12/2010

Stalingrad – 5 Septembrie 1942

Soldați în tranșee așteaptă un atac sovietic, în prim plan și în fundal pușca ”ZB, md. 1924, cal. 7,92mm”, în centru pușca-mitralieră ”Z.B.-md.1926/1930”. Cotul Donului – 23 Ianuarie 1943

23/12/2010

Poziții defensive la Cotul Donului, în prim plan pușca-mitralieră ”Z.B.-md.1926/1930”. Cotul Donului – 19 Ianuarie 1943

22/12/2010

Vânători de munte, înmormântarea camarazilor căzuți. Caucaz – 2 Octombrie 1942

21/12/2010

Apărarea de coastă deschide focul asupra unei nave sovietice, cu un tun antitanc sovietic (de captură) ”45-мм противотанковая пушка образца 1937 года (53-К)”(cal. 45mm, md.1937), denumirea germană ”4.5 cm Pak 184(r)”. Crimea – 5 Aprilie 1944

16/12/2010

Vânători de munte, aliniați pentru apel. Caucaz – 19 Octombrie 1942

15/12/2010

Cavalerie, patrulă de recunoaștere pe frontul Caucazui. Caucaz – 15 Octombrie 1942

14/12/2010

Vânători de munte, un moment de relaxare chiar în spatele liniei frontului. Caucaz – 30 Aprilie 1943

09/12/2010

Vânătorii de munte în Caucaz. Tragere cu aruncătorul ”Reșița, cal. 120mm, md.1942” (copie după aruncătorul sovietic 120-HM 38). Caucaz – 30 Aprilie 1943

08/12/2010

Vânătorii de munte în Caucaz. Pregătirea muniţiei ”HE 16 kg” pentru tragere cu aruncătorul ”Reșița, cal. 120mm, md.1942”. Caucaz – 30 Aprilie 1943

08/12/2010

Maior (centru), comandant de batalion, în discuții cu un ofițer de legătură german (stânga) din sectorul vecin. Kuban, Novorossiisk – 22 August 1943

07/12/2010

Sergentul major Teodor Ţibrigan – tatăl domnului Victor Țibrigan, Vărvăreuca (Floreşti, Basarabia) – în Regimentul de Gardă al Conducătorului Statului.

29/11/2010

-21.12.1941 – însumat ca voluntar la Şcoala Subofiţeri Infanterie Făgăraş O.Z. nr. 219/1941
-01.05.1941 – avansat fruntaş O.Z. nr. 10/1942
-01.07.1942 – avansat caporal O.Z. nr. 111/1942
-12.09.1942 – mutat la Şcoala Subofiţeri Infanterie Bucureşti O.Z. nr. 254/1942
12.09.1942 – însumat Şcoala Subofiţeri Infanterie de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului fiind venit de la Şcoala Subofiţeri Infanterie Făgăraş
13.09.1942 – însumat şi pus la drepturi O. Z. nr. 407/1942
01.04.1943 – avansat sergent O.Z. nr. 988
01.08.1943 – declarat absolvent al Şcolii Subofiţeri nr. 2 O.Z. nr. 312/1943
01.09.1943 – avansat la gradul de sergent major conform DM nr. 2477 din 30.08.1943

Mulțumiri domnului Victor Țibrigan, director AO „Memoria” – muzeul ostașului român din Basarabia.
Poza poate fi reprodusă doar cu acordul propietarului!
http://victortibrigan.wordpress.com/

Generalul de corp de armată Hugo Schwab (al doilea stânga), însoțit de omologul său german General der Gebirgstruppe Rudolf Konrad (centru). În prim plan, soldați români operează un aruncător de mine ”Brandt, cal. 81,4mm, md.1927/31”. Crimea – 27 Februarie 1944

25/11/2010

General der Gebirgstruppe Rudolf Konrad (al doilea dreapta), comandantul ”XXXXIX. Gebirgs-Armeekorps” în mijlocul vânătorilor de munte. Crimea – 27 Februarie 1944

24/11/2010

Generalul de corp de armată Hugo Schwab (centru), comandantul Corpului de Munte, inspectează pozițiile de luptă ale vânătorilor de munte însoțit de omologul său german, General der Gebirgstruppe Rudolf Konrad (dreapta), comandantul ”XXXXIX. Gebirgs-Armeekorps”. Crimea – 27 Februarie 1944

23/11/2010

Bombardierul ușor ”Potez 663 B2”, avionul nr.14, Flotila 2 Bombardament, Grup 3 Bdt., Escadrila 74 Bdt., în fundal un I.A.R. 80A sau I.A.R. 81 ale ”Grup 8 Vânătoare”, respectiv ”Grup 6 Bdt. picaj” (Flotila 2 Vânătoare). Stalingrad (aerodromul Morozovskaya) – 9 Decembrie 1942

18/11/2010

Fleet F-10G, fabricat sub licență de I.C.A.R. București, (Escadrila 112, 113 sau 114 Legătură). În fundal două I.A.R. 80A sau I.A.R. 81 ale ”Grup 8 Vânătoare”, respectiv ”Grup 6 Bdt. picaj” (Flotila 2 Vânătoare). Stalingrad (aerodromul Morozovskaya) – 9 Decembrie 1942

17/11/2010

Bombardierul ”Savoia-Marchetti S.M. J.I.S. 79B”, avion nr.153, Flotila 2 Bombardament, Grup 1 Bdt., Escadrila 71 Bdt., instantaneu surprins în zbor, aruncă bombele asupra pozițiilor sovietice. Cotul Donului – 2 Februarie 1943

16/11/2010

Unul din membrii echipajului bombardierului bimotor ”Heinkel He 111 H-3”. Cotul Donului (aerodromul Tacinskaia) – 14 Noiembrie 1942

10/11/2010

Echipajul unui bombardier ”Heinkel He-111H-3”. Cotul Donului (aerodromul Tacinskaia) – 14 Noiembrie 1942

09/11/2010